Poezii - Poesie - Vjersha
Traducere din română în italiană şi în albaneză / Traduzione dal romeno in italiano ed in albanese / Përkthim nga rumanishtja në italisht e në shqip:
Kopi Kyçyku
Francesco Servida
Editura Muzeului Literaturii Române
La Casa Editrice del Museo della Letteratura Romena
Shtëpia Botuese e Muzeut të Letërsisë Rumune
Tehnoredactare şi copertă: KÜdesign® Bucureşti - Bucarest - Bukuresht 2005
Callatis
Litere greceşti şoptind taine
mâinilor noastre
pipăindu-le înţelesul,
podoabe cizelate de timp,
flori în piatră durate,
neofilite de veacuri,
zeiţe fără capete, Dionisos,
bacante
şi o lumină veche, un soare
bătrân licărind în toate,
vase, teracote, Tanagra,
capete sculptate grăind din vreun
mormânt,
frize şi metope şi cranii de berbeci
susţinând capiteluri corintic ornate.
Acolo se săvârşeşte o comuniune
cu localnicii din vremuri depărtate,
alunecăm în istorie
înspre traci alunecăm prin evi,
înainte de Christos
şi lângă pietrele delirând de soare
suntem însetaţi şi bolnavi
tânjim barbar după o dezmierdare
aici şi acum,
Callatis
Lettere greche che mormorano segreti
per le nostre mani
toccandole il senso,
ornamenti elaborati nel tempo,
fiori su pietra, stabili,
nn apassiti dai secoli,
dee senza testa. Dionisios,
Prete di Bacchus
e una luce vecchia, un sole
antico che illumina dapertutto,
i recipienti, la terracotta, Tanagra,
capi scolpiti che parlano da qualcuna
tomba
fregi e metope e crani di montoni
che tengono capitelli con ornamenti corintici.
Là si perfeziona un’unione
d’indigeni di tempi remoti,
scivolano nella storia
verso i traci scivolano sulle epoche,
avanti Cristo
e presso le pietre che giaciono dal sole
siamo assetati e indeboliti
ci tormentiamo crudelmente per una carezza
qui e adesso
sotto il crepuscolo rossiccio.
Kallatis
Gërma greke që pëshpëritin të fshehta
për duart tona
duke ua prekur kuptimin,
zbukurime të përpunuara në kohë,
lule në gur, të qëndrueshme,
të pafishkura nga shekujt,
hyjnesha pa krye. Dionisios,
prift i Bakusit
dhe një dritë e vjetër, një diell
i moçëm që vezullon në gjithëçka,
në enë, terrakota, Tanagra,
koka të skalitura që flasin nga ndonjë
varr
friza dhe metopa dhe kafka deshinjsh
që mbajnë kapitele me zbukurime korintase
Atje përkryhet një bashkim
me vendas kohrash të hershme,
rrëshqasim në histori
drejt trakësh rrëshqasim nëpër epoka,
para Krishtit
dhe pranë gurëve që lëngojnë nga dielli
jemi të etur dhe të ligur
cfilitemi barbarisht për një përkëdhelje
këtu dhe tani
nën të kuqërremtën e mbrëmjes.
Prag statornic
Mi-e dor de tăcerea aceea
pe care n-am tăcut-o
cu nimeni atât de intens,
până la lacrimă şi sens.
Mi-e dor de cadenţa comună
a tălpilor noastre
însângerate de must şi de brumă,
adiind printre frunze palmate
strivind mugurii nopţii.
Cu pumnalul fierbinte al despărţirii
curăţ plaga viermuind
de viermi lirici.
Plecarea ta sădeşte în mine
un prag statornic
peste care nu va trece
nici apropiata iarnă,
nici cel mai năvalnic val,
un prag care creşte
înspre imperiile frigului
ca spada vikingilor
oglindind Steaua Nordului.
Soglia ferma
Ho nostalgia di quel silenzio
che non l’ho taciuto
con nessuno con tanta intensità,
fino alla lacrima e al senso.
Ho nostalgia del suono solito
delle nostre piante
insanguinate da licheni e da brina,
soffiando tra le foglie di palma
premendo le gemme della notte.
Con la spadaccia calda della separazione
pulisco la ferita
verminando
da vermi lirici.
La tua partenza semina in me
una soglia ferma
sopra cui non passerà
nè l’inverno che s’avvicina
ne l’onda la più dura,
una soglia che cresce
verso gli imperi del freddo
come la sciabola dei vichinghi
rispecchiando la stella polare.
Prag i qëndrueshëm
Kam mall për atë heshtje
që nuk e kam heshtur
me askënd kaq intensivisht,
deri në lot e shqisë.
kam mall për tingullin e rëndomtë
të thembrave tona
të përgjakura nga musht e brymë,
duke fryrë mes gjethesh prej palme
duke shtypur gonxhet e natës.
Me shpatëzën e nxehtë të ndarjes
pastroj plagën duke u krimbuar
nga krimba lirikë.
Pikkarka mbjell tek unë
një prag të qëndrueshëm
mbi të cilin nuk do të kalojë
as dimri që po afrohet,
as vala më e rreptë,
një prag që rritet
drejt perandorive të të ftohtit
si shpata e vikingëve
duke pasqyruar Yllin e Veriut.
Profilul umbrei
Undeva se simte ecoul orei 12,
în carnea mea, în gândul tău,
apare mâna de umbră
care mi se odihneşte pe umăr
înveşmântată în glicine
şi tainul de spaime,
culoarele timpului
dureroase sub zgura nopţii,
nervii subţiri,incendiari
ai tuturor clipelor vii,
stafiile încarnându-se
în făptura noastră de copii
cu mult prea multe vieţi
pe mădulare,
cu ascuţite sângerări crepusculare;
şi atunci cad în genunchi
prin praful umbrei, chinuitor
şi cer iertare întunecatului
înger păzitor.
In un certo posto si sente l’eco delle ore 12,
nella mia carne, appare la mano dell’ombra
che riposa sulla mia spalla
vestita in glicine
nella porzione dei terrori,
i corridoi del tempo
dolorosi
sotto la scoria della notte,
i nervi sottili,
accesi di tutti i momenti della vita
in tutte le membra;
e allora s’inginocchiano
tra la polvere dell’ombra,
difficilmente
e chiedono perdono al buio
angelo custode.
Diku ndjehet jehona e orës 12,
në mishin tim, në mendimin tim,
shfaqet dora e hijes
që më çlodhet në sup
e veshur me glicinë
dhe racionin e tmerreve,
korridoret e kohës
të dhimbshme nën zgjyrën e natës,
nervat e holla, të përndezura
të të gjitha çasteve të jetës
në të gjitha gjymtyrët;
dhe atëhere bien në gjunjë
përmes pluhurit të hijes, mundimshëm
dhe i lypin ndjesë territ
ëngjëll mbrojtës.
Mă bate în faţă briza dinspre Fanar,
un aer greu, musulman
dă târcoale pe străduţele strâmte, mizere
cu trandafiri înfloriţi din caldarâm,
cu felii de blocuri,
cu balcoane de lemn
pe care scrie- kiralik-de închiriat.
Mi-aş vinde sufletul
să închiriez strada pe care am visat-o,
să aflu taina acelei cişmele
atât de cunoscute
ale cărei litere arabe gravate în piatră
le-am priceput cu o putere
de dincolo de mine.
Mi soffia sul viso la brezza di Fanari,
un’aria pesante, musulmana
arriva nelle strade storte, povere
con rose sbocciate sul selciato,
con pezzi di palazzi,
con balconi di legno
dove è scritto - kiralık - affitasi.
Venderei il mio spirito
per poter affitare la strada sognata,
per trovare il segreto di quella fontana
tanto conosciuta
con lettere arabe scolpite sulla sua pietra,
che le ho immaginato
come se avessero una forza superiore dalla mia.
Më rreh në fytyrë flladi nga Fanari,
një ajër i rëndë, mysliman
ia beh në rrugicat e shtrembra, të varfra
me trëndafilë të lulëzuar nga kalldrëmi,
me copa pallatesh,
me ballkone të drunjta
ku shkruhet kiralik – jepet me qira.
Shpirtin do ta kisha shitur
që ta merrja me qira rrugën e ëndërruar,
ta gjeja të fshehtën e asaj çezme
aq të njohur
me gërma arabe gdhendur mbi gurin e saj,
që i kam përfytyruar si të paskëshin një fuqi
përtej meje.
