Ceea ce suprinde, printre multe altele, în creaţia brâncuşiană, este lipsa aproape totală a polemicilor, fie ele de ordin istoric, cultural sau estetic. Marele scupltor ce lucra în taină să cioplească sau finiseze, în paralel cu piatra sau lemnul, şi sufletele (gusturile) oamenilor, răspândeşte o pace rafinată, bine înrădăcinată în creaţiile sale, o pace care îl cheamă pe om la o altă lume, parcă mai veche decât însăşi lumea. Pacea respectivă, ca orice fenomen firesc, nu se lasă comentată şi nici interpretată. Ea este prezentă, clară, instantanee, mereu proaspătă şi, înainte de toate, nu foloseşte nicio conjunctură a cotidianului sau a învăţăturilor istoriei pentru a-şi întări prezenţa.
Născut şi format în Balcani, desăvârşit ca artist în spaţiul parisian şi nu numai, Brâncuşi a devenit şi un promotor al păcii înălţătoare, cunoscând bine vicisitudinile istoriei balcanice. În timp ce alţi artişti, din diferite domenii ale artei, se angajau să schimbe realitatea imediată sau pe cea a viitorului apropiat prin operele lor, Brâncuşi a absorbit toate prezenturile potenmţiale într-un timp al păcii, al omului ridicat deasupra destinului. Pe o cale asemănătoare, dar mai apropiată tradiţiei etniei din care provine, păşeşte de peste patru decenii şi pictorul Jetullah Haliti – ETI, fondatorul unei mişcări artistice numită profondism.
Creaţia şi în general prezenta lui ETI în lumea artistică europeană şi nu numai, ca o firească împletire, ca să nu spunem o reîntoarcere a mentalităţii şi a darurilor albaneze în sânul Bătrânului Continent, sunt deja recunoscute şi apreciate la cele mai înalte niveluri academice. Împreună cu artişti precum Ibrahim Kodra, Gjelosh Gjokaj, Omer Kaleshi, Agim Çavdërbasha şi alţii mai tineri, aflaţi într-o continuă perfecţionare, ETI îmbogăţeşte cu arta şi moralitatea sa o elită de origine albaneză, dar care este în acelaşi timp şi parte a elitei artistice universale.
ETI este un artist care cunoaşte în profunzime prăpăstiile alunecoase şi nu rareori periculoase ale sufletului omenesc, şi, dincolo de orice nepăsare sau pesimism, stă întors către Luminp şi Pace. În condiţiile actuale, poziţia lui poate fi privită şi ca un sacrificiu multiplu care necesită nu doar nişte energii mari, ci şi răbdare, îndurare, înţelepciune. Mişcarea pe care a fondat-o, Profondismul, descifrând şi interpretând la un alt nivel esenţializarea formelor lui Brâncuşi, reprezintă o apropiere lucidă, dar şi plină de smerenie, către esenţe. Profondismul, profunzimea superioară, a păcii luminoase – ca o lume întreagă pusă în faţa superficialităţii şi întunecimilor – concentrează pe unele dintre ţelurile estetice şi artistice principale ale lui ETI ca un mesajer ce răspândeşte o considerabilă cantitate şi calitate de lumină şi pace între oameni, între om şi mediu, între microcosmos şi macrocosmos, între creatură şi Creator. Din acest punct de vedere, creaţia lui ETI este realmente şi o misiune de pace.
Simbolurile pe care ETI le foloseşte şi uneori le descoperă în operel sale – majoritatea remarcabile şi demne de “capodopere” – îţi amintesc de creaţiile brâncuşiene. Orice element al creaţiei lui ETI este în stare să “vorbească” fără dificultate cu esenţele arhetipale ale contemporanilor, indiferent de originea lor etnică, culturală, geografică, istorică etc, ajutându-l pe fiecare dintre ei să se regăsească, să-şi regăsească rădăcinile identităţii, înlesnindu-i întoarcerea, fie şi temporară, doar pentru o scurtă odihnă, limpezire sau reumplere cu ioni de idealism, la limba, cultura şi imaginile materne. Acest lucru se întâmplă în acelaşi timp cu ridicarea, sau deschiderea privitorului către universalitate.
La ETI, “reţeaua” simbolurilor este sprijinită, întărindu-se şi clarificându-se instantaneu, o anumită gamă de culori care nu “ascund” din ce epocă provin şi care “declară” cu măiestrie cărei epoci (mai mult spirituală, decât spaţială şi temporală) se adresează. La un moment de vârf şi graţie, culorile, simbolurile, toate elementele unei opere se supun şi “lucrează” numai pentru ideea-cheie a operei respective, transformând-o pe aceasta într-un autentic act cultural.
Centenarul "Brâncuşi - Păsărea Măiastră", Bucureşti, 22-26 septembrie 2010Născut şi format în Balcani, desăvârşit ca artist în spaţiul parisian şi nu numai, Brâncuşi a devenit şi un promotor al păcii înălţătoare, cunoscând bine vicisitudinile istoriei balcanice. În timp ce alţi artişti, din diferite domenii ale artei, se angajau să schimbe realitatea imediată sau pe cea a viitorului apropiat prin operele lor, Brâncuşi a absorbit toate prezenturile potenmţiale într-un timp al păcii, al omului ridicat deasupra destinului. Pe o cale asemănătoare, dar mai apropiată tradiţiei etniei din care provine, păşeşte de peste patru decenii şi pictorul Jetullah Haliti – ETI, fondatorul unei mişcări artistice numită profondism.
Creaţia şi în general prezenta lui ETI în lumea artistică europeană şi nu numai, ca o firească împletire, ca să nu spunem o reîntoarcere a mentalităţii şi a darurilor albaneze în sânul Bătrânului Continent, sunt deja recunoscute şi apreciate la cele mai înalte niveluri academice. Împreună cu artişti precum Ibrahim Kodra, Gjelosh Gjokaj, Omer Kaleshi, Agim Çavdërbasha şi alţii mai tineri, aflaţi într-o continuă perfecţionare, ETI îmbogăţeşte cu arta şi moralitatea sa o elită de origine albaneză, dar care este în acelaşi timp şi parte a elitei artistice universale.
ETI este un artist care cunoaşte în profunzime prăpăstiile alunecoase şi nu rareori periculoase ale sufletului omenesc, şi, dincolo de orice nepăsare sau pesimism, stă întors către Luminp şi Pace. În condiţiile actuale, poziţia lui poate fi privită şi ca un sacrificiu multiplu care necesită nu doar nişte energii mari, ci şi răbdare, îndurare, înţelepciune. Mişcarea pe care a fondat-o, Profondismul, descifrând şi interpretând la un alt nivel esenţializarea formelor lui Brâncuşi, reprezintă o apropiere lucidă, dar şi plină de smerenie, către esenţe. Profondismul, profunzimea superioară, a păcii luminoase – ca o lume întreagă pusă în faţa superficialităţii şi întunecimilor – concentrează pe unele dintre ţelurile estetice şi artistice principale ale lui ETI ca un mesajer ce răspândeşte o considerabilă cantitate şi calitate de lumină şi pace între oameni, între om şi mediu, între microcosmos şi macrocosmos, între creatură şi Creator. Din acest punct de vedere, creaţia lui ETI este realmente şi o misiune de pace.
Simbolurile pe care ETI le foloseşte şi uneori le descoperă în operel sale – majoritatea remarcabile şi demne de “capodopere” – îţi amintesc de creaţiile brâncuşiene. Orice element al creaţiei lui ETI este în stare să “vorbească” fără dificultate cu esenţele arhetipale ale contemporanilor, indiferent de originea lor etnică, culturală, geografică, istorică etc, ajutându-l pe fiecare dintre ei să se regăsească, să-şi regăsească rădăcinile identităţii, înlesnindu-i întoarcerea, fie şi temporară, doar pentru o scurtă odihnă, limpezire sau reumplere cu ioni de idealism, la limba, cultura şi imaginile materne. Acest lucru se întâmplă în acelaşi timp cu ridicarea, sau deschiderea privitorului către universalitate.
La ETI, “reţeaua” simbolurilor este sprijinită, întărindu-se şi clarificându-se instantaneu, o anumită gamă de culori care nu “ascund” din ce epocă provin şi care “declară” cu măiestrie cărei epoci (mai mult spirituală, decât spaţială şi temporală) se adresează. La un moment de vârf şi graţie, culorile, simbolurile, toate elementele unei opere se supun şi “lucrează” numai pentru ideea-cheie a operei respective, transformând-o pe aceasta într-un autentic act cultural.
Acad. Kopi KYÇYKU
100-vjetori "Brënkushi - Zogu në Ajër", Bukuresht, 22-26 shtator 2010
