N-a învățat cum se moare / Nuk mësoi si vdiset (Mihai Eminescu)

M o n o g r a f i / e

În loc de introducere / Në vend të hyrjes
(Ro - Al)


Au trecut peste cinci decenii de la întâlnirea mea cu opera lui Eminescu și pot afirma că învățarea limbii române este pentru mine indisolubil legată de poezia acestui român etern care întruchipează în text și în destin literar câteva dintre trăsăturile unice ale genei (și geniului) românești.

Tânăr poet încă nepublicat, pasionat de literatură, traducând din italiană și rusă pentru propria îmbogățire spirituală, dar trimis să studieze geologia, nu credeam că voi transpune vreodată capodopere eminesciene în limba albaneză și nici că voi cerceta cu devotament structura poetică a lui Eminescu, uneori în sine, alteori comparativ cu operele unor frați întru poetică și simțire balcanică (precum Hristo Botev și Lasgush Poradeci). Nu pot spune că venirea mea în România anilor ’60 din secolul trecut reprezenta un exil în sensul clasic al cuvântului, dar, din fericire, conținea toate amănuntele și sensibilitățile individuale, ca să mă îndrept și mai hotărât spre literatură.