Universitas

Cuvintele comune în albaneză şi în română - mărturie a legăturilor tradiţionale între două popoare străvechi

Prezenţa în Albania a unei populaţii aromâne, - aromâna fiind considerată aproape în unanimitate ca un dialect al limbii române - a pus în faţa cercetătorilor problema apariţiei acestui dialect în afara graniţelor României[1]. Legat de teritoriul de formare a limbii şi a poporului român şi implicit de apariţia acestei populaţii de limbă română în Peninsula Balcanică, au existat în principal două teorii: teoria imigraţionistă şi teoria continuităţii. Susţinătorii teoriei imigraţioniste, pornind de la existenţa în limba română a unor cuvinte comune cu limba albaneză (iată o listă oferită de ei: abure, balaur, baligă, baltă, barză, brad, brâu, bucurie, buză, căpuşă, căpută, cătun, copac, copil, curpăn, cursă, dărâma, daş, fărâmă, gălbează, gard, gărdină, gata, ghimpe, ghioagă, groapă, grumaz, guşă, măgură, mal, mână, mărat, mătură, mazăre, moş, măgure, murg, năpârcă, păstaie, părâu, pururea, rânză, sarbăd, scăpăra, scrum, sculă, sâmbure, spânz, stuped, strungă, şopârlă, şut, ţap, vatră, vătui, viezure, zburda, zgardă[2]), au ajuns la concluzia că patria poporului român a fost undeva în Balcani, alături de poporul albanez, de unde ar fi imigrat în teritoriul actual. Argumentele susţinătorilor acestei teorii sunt şubrede. De fapt, aceste cuvinte comune nu prezintă acelaşi fonetism şi sens pe care ar trebui să-l aibă în urma acestei convieţuiri. Pe de altă parte, lingvistul bulgar D. Decev a remarcat că, în cazul unei convieţuiri între români şi albanezi în Balcani, rezultatul ar fi trebuit să fie o limbă comună sau înrudită şi nu două limbi total diferite. În realitate, cuvintele comune limbii române cu albaneza - de fapt în număr mult mai mare decât s-a crezut până acum - nu sunt împrumuturi reciproce, ci sunt, în primul rând, moşteniri luate şi de una şi de cealaltă limbă din fondul lingvistic străvechi indo-european carpato-balcanic.

Pe aceeaşi linie, academicianul Alex. Rosetti, în lucrarea sa “Istoria limbii române”[3], sublinia că prezenţa în limba română a unui număr de cuvinte ce se regăsesc şi în albaneză, “nu implică în mod necesar contactul dintre strămoşii noştri şi strămoşii albanezilor, întrucât aceste cuvinte se explică printr-un criteriu comun: o limbă azi dispărută, a cărei formă actuală este, cel puţin în parte, albaneza de astăzi, şi care a lăsat urme în vocabularul populaţiei romanizate dunărene”. În continuare, autorul ajunge la concluzia că teritoriul lingvistic al strămoşilor albanezilor se întindea şi la nordul teritoriului lor actual şi că, prin urmare, strămoşii albanezilor erau vecini cu strămoşii românilor.

Teoria imigraţionistă a fost combătută, cu argumente ştiinţifice temeinice, de către susţinătorii teoriei continuităţii, după care limba română şi poporul român s-au format la nordul Dunării, dar şi pe malul drept al Dunării, în regiunea romanizată de-a lungul marelui fluviu, cu care Dacia a avut în tot timpul stăpânirii romane un strâns contact strategic şi comercial. (“Dunărea n-a constituit o graniţă etnică nici pentru triburile daco-moesice, nici pentru populaţia romană daco-moesică şi nici pentru slavii daco-moesici care s-au stabilit în regiunile de la nord şi de la sud de Dunăre în cursul secolelor al VI-lea şi al VII-lea”[4]).

Existenţa dialectelor sud-dunărene ale limbii române confirmă în plus această realitate istorică.

 În toponimia românească există nume de locuri care atestă prezenţa în România, în trecut, a unor locuitori albanezi. Aceste nume sunt următoarele:

1.  două denumiri “Arbănaş“ în raioanele Buzău şi Galaţi;

2.  “Arnăutul” în raionul Negreşti (regiunea Iaşi);

3.“Fântâna Arnăutului” în raionul Dorohoi (regiunea Suceava);

4.“Movila Arnăutului” în raionul Medgidia (regiunea Dobrogea);

5.“Arnăut-Bostan-Dere în raionul Negru Vodă (regiunea Dobrogea).

În limba veche românească arnăut şi sinonimul său arbănaş însemna albanez, de unde şi concluzia că toponimicele de mai sus arată locuri unde au trăit odinioară albanezi[5].

Pentru a înţelege însă ponderea acestor numiri de locuri, precizăm că în lucrarea academicianului Iorgu Iordan „Toponimia românească” (Bucureşti, 1963, pp. 226-267), numărul toponimicelor de bază (fără variante) de pe teritoriul României se ridică la 2335, din care cele şase denumiri în legătură cu “arnăut-arbănaş“, constituie un singur toponimic de bază. Ca atare, fără a nega că locurile respective au fost locuite cândva de albanezi, trebuie să reţinem însă ponderea foarte redusă (1 din 2335) a acestor toponimice faţă de totalul numelor de locuri din România.

Dintr-o analiză mai atentă, în primul rând pe plan etimologic, rezultă că numărul cuvintelor comune în albaneză şi în română este incomparabil mai mare decât s-a crezut şi s-a afirmat până în prezent, deşi în continuare ne vom referi doar la acei termeni care au sens identic sau asemănător în ambele limbi. Sunt „excluse” aşadar acele cuvinte care, în ciuda faptului că se scriu la fel, semnificaţiile le au diferite, sau au afinităţi superficiale, ba chiar câteodată transmit „mesaje” contrarii. Ca atare avem în vedere, de pildă: barză, substantiv care deseori a fost comparat cu adjectivul albanez (i,e) bardhë (alb/ă) (vezi Eqrem Çabej, L’albanais et les autres langues indo-européennes, Tirana, 1950; The Problem of the Autochtony of the Albanians in the Light of Place Names, în: The Albanians and their Territories, capitolul 2, Tirana, 1985, pp. 18-23); bucă (bukë), care în albaneză are sensul pâine; bucurie (bukuri), în albaneză înseamnă frumuseţe; copil în albaneză (se scrie kopil) înseamnă bastard, puşt (pusht) are sensul de vagabond; jeg (zheg) în albaneză înseamnă caniculă; zarar, cuvânt de origine turcă, în albaneză este pagubă, daună etc etc.

În privinţa barbarismelor, în „lista” noastră sunt cuprinse doar acele cuvinte care au intrat în fondul lexical al celor două limbi - română şi albaneză - „asumându-şi”, în majoritatea cazurilor, sensuri figurate cu încărcătură emoţională vădită. Pe de altă parte, turcismele, grecismele, slavismele şi mai ales latinismele prezente în albaneză şi în română dovedesc că ambele aceste limbi au „băut” apă din aceleaşi „fântâni” străine. Aici avem în vedere termeni ca: adet, argat, grajd, calup, capac, cusur, pelte etc. Menţionăm că o mulţime de lucruri şi de fenomene se exprimă şi prin alte cuvinte. De exemplu, în română, în loc de carotă, se foloseşte mai des cuvântul morcov, ceaţă în loc de brumă, chiabur se întâlneşte mult mai des decât culac, pisică pentru mâţă, pantof în loc de căpută etc. etc. Au fost „şterse” de pe lista cuvintelor comune şi acelea de provenienţă latină şi greacă, considerate de circulaţie internaţională - în număr foarte mare - care au fost preluate nu numai de către albaneza şi româna, ci şi de către alte limbi: abstract, analiză, sinteză, concret, respect, abuz, ciocolată, problemă, sport, port, bandă, orchestră, interes, model, avantaj, copie, congres, conferinţă, studiu, universitate, tradiţie, truc, eveniment, fază, etapă, instituţie, institut, agresor, drog, crimă, criză, imn, clauză, doză, cler, eprubetă, prinţ, cremă, embrion, alarmă, dramă, tragedie, comedie, cravată, actor, acumulare, adresă, limită, iniţiativă, teren, caramelă, presiune etc.

Iată lista cuvintelor comune în albaneză şi în română:

Abur - avull, abraş - abrash, acaţie - akasje, adet - adet, aer - ajër, afër - aproape, aferim - aferim, afif - hafif, agă - aga, ageamiu - axhami, aiasmă (aghiasmă) - ajazmë, ama - ama, amin - amin, amanet - amanet, amurg - muzg, angărie - angari, aprilie - prill, apt - (i) aftë, arătură - arë, argat - argat, arici - iriq, aspru - (i) ashpër, aşa – ashtu, aşchie – ashkël, august - gusht, aur - ar, babacă - baba, babalâc - baballëk, bacal - bakall, balaş - balash, bali(e)gă - bajgë, balaur - ballaur, balsam - balsam, baltă - balt(ovin)ë, băltac - batak, bame - bamje, barabană - baraban, barem - barem, basamac - basamak, basma - basmë, baş - bash, başibuzuc - bashibozuk, batal - batall, becher - beqar, beiu - bej, bezea - beze, bărbier - berber, bere - birrë, berărie - birrari, berneveci - benevreke, biberon - biberon, bidon - bidon, bina - binà, buză - buzë, bâlbâit - bëlbëzim, belea - bela, berechet - bereqet, bătălie - betejë, boia - bojë, boiangiu - bojaxhi, boier - bujar, bol - boll, bostan - bostan, bou - buall, boz - boză, bre! - bre!, brad - bredh/i, brazdă - brazdë, brenevic – benevreke, brici - brisk, broască (ţestoasă) - breshkë, brumă - brymë, buchet - buqetë, bufniţă - buf, bulz - bulzë, bumbac - pambuk, buş - bush, but(oi) - but, cadă - kade, cadână - kadënë, cafas - kafaz, caftan - kaftan, caic - kaike, călăf - këllëf, caimac - kajmak, caisă - kajsi, cal - kalë, calabalâc - kallaballëk, caldarâm - kalldrëm, caleaşcă - koleshkë, calfă - kallfë, calp - kallp, calpuzan - kallpazan, calup - kallëp, canava - kanavacë, cană - kanë, canal - kanal, canapea - kanape, canat - kanatë, canistră - kanistër, cap - kep, capac - kapak, capama - kapllama, capelă - kapelë, capot - kapotë, capsă - kapse, capsulă - kapsulë, car - karro, carabuş - karabush, carambol - karambol, caraghios - karagjoz, caravană - karvan, carotă - karrotë, casap - kasap, caschetă - kasketë, castan - gështenjë, castravete - kastravec, caşcaval - kaçkavall, cataif - kadaif, catifea - kadife, catran - katran, caval - kavall, cazan - kazan, cazangiu - kazanxhi, cazarmă - kazermë, cazma - kazmë, căciulă - kësulë, călare - kaluar, călăuză - kallauz, călit - (i) kalit(ur), călugăr - kallogjer, călugăriţă - kallogjere, căluş(ţ) - kaluç, cămară - kamare, cămaşă - këmishë, cămătă - kamatë, cămilă - gamile, căpiţă - kapicë, căpăstru - kapistër, căpos - kaposh, căprioară - kaprolle, căpuşă - këpushë, căpută - këpucë, cărămidă - qaramidhe, căruţă - karrocë, cătrănos - (i) katranosur, cătun - katund, ceafă - qafë, câine - qen, câlţ - kallcë, cânepă - kërp, cântar - kandar, cârcă - kërre, cârcel - kërçel, cârd - kërdi, cârnat - kërnackë, cârpaci - kërpaç, căuş - kaush, ceacăr - çakërr, ceacşiri - çakshir, ceai - çaj, ceainic - çajnik, ceair - çaire, cealma - çallmë, ceapă - qepë, ceapcă - shapkë, ceapraz - çapraz, cearşaf - çarçaf, ceată - çetë, celar - qilar, cetinë - çetin, ci(e)ment - ciment, cerc - qark, (a) cercui - qarkoj, cerdac - çardak, cergă - cergë, ceşmea - çezmë, chef - qejf, chefliu - qejfli, chebap - qebap, chenar - qenar, chepeneg - qepenek, cherestea - qereste, chervan - karvan, chesea - qese, chibrit - qibrit, chiftea - qofte, chilipir - qelepir, chiloţi - kilota, chindie - iqindi, chior - qorr, chioşc - qoshk, chiparos - qiparis, chirie - qira, chirigiu - qiraxhi, chiristigiu - qerestexhi, chirpici - qerpiç, chiul - qyl, cicoare - çikore, cimitir - qimitir, cinghel - çengel, cioară - sorrë, cioban - çoban, ciocan - çekan, ciomag - çomage, ciorap - çorape, ciorbă - çorbă, cireaşă - qershi, ciubuc - çibuk , ciucă - çukë, (a) ciudi - çudis, ciudăţenie - çuditje, ciurec - çyrek, cizmă - çizmë, ciufut - çifut, clapă - kllapë, (a) cloci -klloçis, cloşcă - klloçkë, coapsă - kofshë, coardă - kordon, coasă - kosë, cosor - kosore, cocean - koçan, cocoş - kokosh, codoş - kodosh, codru - kodër, cojoc - kozhuf, colac(i) - kulaç, colan - kollan, conac - konak, cofă - kovë, colibă - kolibe, colindă - kolendë, columnă - kolonë, compas - kompas, copac(i) - kopaçe, copaie - kopan, coran - kuran, corb - korb, cordelă - kordelë, copcă - kopsë, coroană - kurorë, (a) cosi - kosit, coteţ - kotec, covaciu - kovaç, covată - govatë, cral - kral, crap - krap, crăciun - kërcu, creastă - kreshtë, creier - kre(u), crevat - krevat, crivăţ - krivec, cruce - kryq, crupă - krupë, cuc - qyq, cucoană - kokonë, cucuvea (cucuveică) - kukuvajkë, cuiu - kunjë, culac - kulak, culă - kullë, culme - kulm, cumbară - kumbarë, cumnat - kunat, cupă - kupë, cuptor - kuptor, curmală - hurma, curpăn - kurban, cuscru (ă) - krushk(ë), krushqi - cuscrie, cusur - kusur, cutie - kuti, cuvânt - kuvend, (a) cuvânta - kuvendoj, cuvertură - kuvertë, dadă - dado, dafin - dafinë, dair(e)a - dajre, dalcauc - dallkauk, daltă - daltë, dambla - damblla, damigeană - damixhane, dang! - dang!, dascăl - dhaskal, dată - datë, daună - dëm, daş - dash, dârmă - dërrmë, (a) dărâma - dërrmoj, dăunos -- dëmtues, dârdală - gërdallë, (a) dârdâi - dërdëllit, dârdâială - dërdëllitje, deltă - deltë, demn - (i) denjë, depou - depo, dert - dert, derviş - dervish, desperare - dëshpërim, devlet - dovlet, diac - dhiak, diavol - djall, dietă - dietë, dig - digë, diată - dhiatë, divan - divan, dârvar - druvar, doagă - dhogë, doc - dok, drac - dreq, drept - drejt, drugă - drugë, dulap - dollap, (glonţ) dum-dum - (plumb) dum-dum, duş - duş, duşman - dushman, duşemea - dysheme, egumen - igumen, epolet - spaletë, eră - erë, este - është, eunuc - unuk, fachir - fakir, faimă - famë, fanal - fanar, fapt - fakt, far - far, farmec - farmak, fasole - fasule, faţă - faqe, fălfăire - fëshfëritje, fărâmă - thërrime, fâstâc - fëstëk, faşă (făşie) - fashë, felie - f(th)elë, femeie - femër, feregea - ferexhe, fermă - fermë, fes - feste, fetă - fetë, fălfâitură - fëshfëritje, (a) fălfâi - fëshfëris, fidea - fide, fildeş - fildish, fiong - fiongo, fir - fill, fitil - fitil, flacără - flakë, (a) flăcăra - flakëroj, flamură - flamur, flaşc (fleşcăit) - (i) flashkët, floc(i) - flok, fluier - fyell, flutur - flutur, foaie - fije, forţă - forcë, frasin - frashër, (a) freca - fërkoj, frecare - fërkim, frică - frikë, frână - fren, frânghie - frëngji, frâu - fre, fudul - fodull, fugă - fugë, fund - fund, furcă - furkë, furculiţă - furkulicë, furie - furi, furnal - furnaltë, furtună - furtunë, fustanelă - fustanellë, fustă - fustë, gaidă - gajde, galop - galop, galoş - galloshe, gavanos - kavanoz, gară - garë, găra - măra - gërmër, gard - gardh, (a) gărdui - gardhoj, gargară - gargarë, gata - gati, (a) găti - gatis, găitan - gajtan, gălbază - gëlbazë, găleată - gavetë, ge(a)lat - xhelat, geam - xham, geambaş - xhambaz, geantă - çantë, ghiaur - kaur, ghimie - gjemi, ghimpe - gjemb, ghiol - gjol, ghiordan - gjerdan, ghiul (ghiulea) - gjyle, ghium - gjym, ghiuveciu - gjyveç, giuvaer - xhevahir, glase - glasë, gogoman - gogol, gogoşar - gogozhare, golan - gollan, gongea - gonxhe, grădişte - gradishtë, guguştuic - guguçe, gumă - gomë, grajd - grazhd, greblă - grebëll, groapă - gropë, gropar - gropar, groş - grosh, grumaz - gurmaz, grâu - grurë, gudurător - gudulisës, gudurătură - gudulisje, gugiuman - guçman, (a) guguli - gudulis, guşă - gushë, guşat - gusho, habar - haber, hac - hak, hagialâc - haxhillëk, hagiu - haxhi, haiduc - hajdut, hai! - haj!, haide! - hajde!, hain - hajn, hal - hall, halal - hallall, halat - hallat, halva - hallvë, halvagi - hallvaxhi, hamal - hamall, hamalâc - hamallëk, hambar - hambar, han - han, hanger – hanxhar, hangiu - hanxhi, hangioaică - hanxheshë, hapsân - hapsanë, hap - hape (tabletë), haraba - araba, harbuz - karpuz, haraç - haraç, haram - harram, harap - arap, harem - harrem, hatâr - hatër, havalea - havale, havuz - hauz, haznă - haznë, herghelie - hergjeli, hărbuit - (i) harbuar, harea - hare, hat - at, helbet - helbete, hem - hem, hâş! - iş!, hohot - hohote, hoinar - ojnar, hordă - hordhi, hogea - hoxhë, hogeac - oxhak, hopa! - hopa!, humă - humus, hura! - urra!, huzmet - hyzmet, huzmetar - hyzmeqar, iacă! - jak!, iahnie - jahni, ianicer - jeniçer, ianuarie - janar, iaprac - japrak, iască - eshkë, iatagan - jatagan, iasomie - jasemin, iatac - jatak, iată! - ja!, iavaş - javash, iaz - jaz, ibric - ibrik, icoană - ikonë, icre - ikra, idol - idhull, iele - iele, iepure - lepur, igrasie - igrasi, igumen - igumen, iha! - iha!, imam - imam, infern – ferr, insulă - ishull, insular - ishullor, ison - iso, işala! - ishalla!, iureş - yrysh, înalt - (i) lartë, înger - ëngjëll, îngeresc - ëngjëllor, îngust - (i) ngushtë, (a) îngusta - ngushtoj, ( a) învârti - vërtit, (a) învolbura - vorbulloj, jachetă - xhaketë, jar - zhar, jegos - (i) zgjebosur, jele - zhele, jind - xhind, lac - llak, laf - llaf, lagună - lagunë, lampă - llampë, (a) lansa (lăsa) – lansoj (lëshoj), lansare (lăsare) - lansim (lëshim), lapidar - lapidar, lăstar - lastar, laudă - lavdë, lăutar - lahutar, lapoviţă - llapavec, lăută - lahutë, lăutar - lahutar, lavă - llavë, leasă - lesë, lege - ligj, legumă - legume, lele! - olele!, librărie - librari, lighean - legen, liman - liman, limonadă - limonadë, lindină - lëndinë, livadă - livadh, loc - log; locma - llokmë, lopată - lopatë, lulea - llullë, luptă - luftë, luntre - lundër, lupă - lupë, luptător - luftëtar, lustragiu - lustraxhi, lustru - lustër, (a) lustrui - lustroj, macara - makara, madem - madem, magazie - magazinë, magazinier - magazinier, mahala - mëhallë, mahmur - mahmur, mai - maj, maidan - mejdan, magie - magji, magic - magjik, maia - majà, maimuţă - majmun, mandarină - mandarinë, mangal - mangall, marafet – marifet, marangoz - marangoz, marda - mardha, marmor - mermer, marulă - marule, masala - mësallë, masă - masë, masat - masat, mascara - maskara, mască - maskë, mascul - mashkull, matcă - matkë, matrapazlâc - matrapazllëk, măgar - magjar, măiestrie - mjeshtëri, mămăligă - mëmëligë, mănăstire - manastir, măcar - makar, măsăi - mësallë, mărgăritar - margaritar, mânecă - mëngë, mânz - mëz, mâţă - mace, mei - mel, meremet - meremet, mesă - meshë, mesteacăn - mështeknë, meşină - meshin, meşter - mjeshtër, meştereşte - mjeshtërisht, meşterie - mjeshtëri, mezat - mezat, mezel(uri) - meze, midie - midhje, (o) mie - (një) mijë, miez - mez, minaret - minare, minghinea - mengene, minte - ment, mistreţ - mistrec, mistrie - mistri, mitră - mitrë, moarte - mortje, mocirlă - moçal, molie - molje, mostră - mostër, moş - (i) (mosh-ë)uar, mreajă - mërezhë, muftiu - myfti, mujdea - myzhde, mumie - mumje, mural - mural, murdar - murdar, murg - murg, murmur - murmurimë, (a) murmura - murmuroj, musafir - mysafir, muscul - muskul, must - musht, mustaţă - mustaqe, muşama - mushama, muşteriu - myshteri, naft - naftë, nălbar - nallban, nană - (o) nënë!, nani! - nani!, nap - napă, năpârcă - nepërkë, ne - neve (na), nectar - nektar, nevoiaş - nevojtar, nevoie - nevojë, nimb - nim, noapte - natë, noimă - nojmë, nu - nuk, nun - nun, nuri - nur, oară - herë, oaste - ushtri, oază - oaz, obor - oborr, od(ă)aie - odë, of! - of!, oftică - oftikë, ogeac - oxhak, ogor – ugar, oină - ojnë, oliv - ulli, olog – ulok, oltar - altar, opincar - opingar, oră - orë, orar - orar, opincă - opingë, ordă - hordhi, orez - oriz, orgie - orgji, ortac - ortak, ostie - ushtë, pafta - paftë, palat - pallat, palavră - pallavër, palavragiu - pallavraxhi, pală (paloş) - pallë, palton - pallto, pană (pene) - pen(d)ë, panică - panik, papagal - papagall, papuc(i) - papuçe, parcelă - parcelë, pardesiu - pardesy, parmac - parmak, pastramă - pastërma, paşa - pasha, paşalâc - pashallëk, paşte - pashkë, păcat - mëkat, pălărie - pallari, păpară - papare, para - parà, paradă - paradë, paravan - paravan, paria - paria, partid - parti, părâu - përrua, pătlăgea - patllixhan, pazar - pazar, pehlivan - pelivan, pelican - pelican, pelin - pelin, peltea - pelte, peniţă - penë, perdea - perde, pergolă - pjergull, peripeţie - peripeci, pervaz - pervaz, pescar (pescuitor) - peshkatar, (a) e pescui - peshkoj, pesmet - peksimet, peşcheş - peshqesh, peşchir - peshqir, peşin - peshin, peşte - peshk, peştiman - peshtemall, petală - petale, (a) pica - pikoj, pică - pikë, piersică - pjeshkë, pijama- pizhama, pilaf - pilaf, pilă - pilë, piper - piper, plagă - plagë, plop - plep, pirat - pirat, piron - peronë, pirost(r)ie - perusti, pistil - pestil, pită - pite, placă - pllakë, plagă - plagë, plai - pllajë, plep -plop, ploscă - plloskë, plug - plug, plugar - plugar, plumb - plumb, pluş - pellush, poliţă - policë, polog - pollog, pom - pemë, ponciu - ponç, portocală - portokall, portofel - portofol, potcoavă - potkua, pradă - pre, prag - prag, praz - presh, (a) prăji - përzhit, prăjit - (i) përzhit(ur), (a) prăşi - prashis, prăşit - prashitje, (a) pregăti - përgatis, pregătire - përgatitje, pregătitor - përgatitor, primăvară - pranveră, probă - provë, pui - pulë, pulbere - pluhur, pulpă - pulpë, purpură - purpur, purpuriu - (i) purpurt, puşcă - pushkë, puşcaş - pushkatar, puţ - pus, rachiu(e) - raki, raft - raft, raia - raja, ramadan - ramazan, rar - rrallë, i rrallë, (a) rasă - racë, rast - rast, raţă - rosë, rază - rreze, răţoi - rosak, (a) rări - rralloj, (a) rândui - rendit, rânduit - (i) rendit(ur), rănză - rrëzë, răşină - rrëshirë, răndea - rende, (a) reînnoi - rinoj, reînnoire - rinim, reţea - rrjetë, roată - rrotë, rob - rob, robie - robëri, (a) robi - robëroj, înrobire - robërim, rogoz (rogojină) - rrogoz, roit - roit(ur), (a) roti - rrotulloj, rotire - rrotullim, (a) ruina - rrënoj, ruină - rrënojë (rrënim), ruşfet - rryshfet, sacâz - sakëz, sadea - sade, safi - safi, saftea - sefte, salahor - sallahor, salam - sallam, salată - sallatë, salcâm - sallkëm, salep - salep, salepgiu - salepxhi, samar - samar, sandal - sandall, sandală - sandale, sangeac - sanxhak, sardea(ele) - sardele, sat - fshat, satâr - satër, satrap - satrap, săgeată - shigjetë, (a) săgeta - shigjetoj, săgetar (săgetător) - shigjetar, săpun - sapun, (a) săpuni - sapunis, satin - satin, sbor - zbor, scaiu - skaj, scală - shkallë, scalpel - skalpel, scară - shkallë, scânteie - shkëndijë, schelă - skelë, schimb - shkëmbim, (a) schimba - shkëmbej, sclav - skllav, scorie - skorje, scrum - shkrumb, scurt - shkurt (i shkurtër), scurtare - shkurtim, (a) scurta - shkurtoj, secol - shekull, semn - shenjë, ser - serum, seră - serë, sertar - sirtar, siclet - siklet, sictir - sikterr, silă - sillë, simigiu - simitxhi, simit - simite, sipet – sepet, sită - sitë, sobă - sobë, sodă - sodë, sofa - sofa, sofra - sofër, soi - soj, sort - short, spadă - shpatë, spahiu - spahi, spalet - spaletë, spanac - spinaq, spată - shpatull, (a)spăla - shpëlaj, spălare - shpëlarje, spinare - shpinë, spital - spital, spirit - shpirt, spiţă - spiţă, spiţer - spicer, spumă - shkumë, spuză - shpuzë, ssst! - shshsht!, stafidă - stafidhe, stambă - shtambë, stan (stână) - stan, staul - stallë, stemă - stemë, sterp - shterp, stivă - stivë, stofă - stofë, strat - shtresë, strâmb - shtrembër, (i) shtrembër, (a) strâmba - shtremboj, stră - stër, strănepot - stërnip, (a) strânge - shtrëngoj, strângere - shtrëngim, streaşină - strehë, strungă - shtrungë, stufă - shtuf, sumă - shumë(a), supă - supë, supra - sipër, surd - shurdh, surgun - syrgjyn, (a) surguni - syrgjynos, susam - susam, sutană - sutanë, suveică - sovajkë, şacal - çakall, şaiac - shajak, şaică - shajkë, şaitan - shejtan, şa(le) - shalë, şal - shall, şalvari - shallvare, şapcă - shapkë, şapte - shtatë, şaptezeci - shtatëdhjetë, şasiu - shasi, şerbet - sherbet, şes - shesh, şină - shinë, serie - sërë, şir - sërë, şirop - shurup, şiş - shish, şpagă - shpagë, şubă - xhybe, şut - şut, taban - taban, tabiet - tarbjet, tacâm - takëm, tafta - tafta, ta(h)in - tain, tahmin - tahmin, talaş - tallash, taraf - taraf, tarapan - tarapan, targă - targë, tarif - tarifë, tas - tas, tavan - tavan, tavă - tavë, tămâie - temjan, tâmplă - tëmth, târg - treg, târsă - ters, tărtăcuţă - tartakut, tejghea - tezgë, tezgjah, telal - tellal, tel - tel, temelie - themel, tembel - dembel, tembelâc - dembellëk, tembelism - dembelizëm, tenie - tenjë, terezie - terezi, tertip - tertip, tigaie - tigan, timpan - timpan, tinichea - teneqe, tinichigiu - teneqexhi, tingir - tenxhere, tipar - tipar, tipsie - tepsi, tiptil - teptil, toc - takë, tomate - domate, top - top, topciu - topçi, topuz - topuz, torbă - torbë, traistă - trajstë, trandafir - trandafil, trap - trap, trist - i trishtë, tristeţe - trishtim, trunchi - trung, trup - trup, tufan - tufan, tufă - tufë, tul - tyl, tumbă - tumbë, (a) turbura - turbulloj, turburare - turbullim, turtă - turtë, turturică - turtulleshë, ţap - cjap, ţâţă - cicë, ţep - cep, ţucal - çukallë, unchi - ungj, ură - urrejtje, (a) urâ - urrej, urgie - orgji, va (vale) - vah, vag - (i) vag(ët), vaj! - vaj (medet)!, val - valë, valiu - vali, valiză - valixhe, valvă - valvolë, văl - vel, vapor - vapor, vară - verë (stina), varda! - varda!, vască - vaskë, vatră - vatër, vază - vazo, văl - vel (vello), vârstă - vërstë, vechil - veqil, velinţă - velenxë, venă - venë, verigă - verigë, veteran - veteran, viciu - ves, victimă - viktimë, victorie - fitore, viezure - vjedhull, vilaiet - vilajet, viran - viran, vişină - vishnjë, viţel - vi­ç, viză - vizë, vizită - vizită, vâjâit - vëzhvëzh, vlagă - vlagë, vlastar - vlastar, volbură - vorbull, volburos - vorbullues, voluntar - vullnetar, vot - votë, vuiet - vuvujitje, vulg - vulg, zaif - zaif, zambilă - zymbyl, zapt - zap, zar - zar, zarf - zarf, zarzavagiu - zarzavatexhi, zarzavat - zarzavate, zanat - zanat, zebru - zebër, zel - zell, zână - zanë, zgură - zgjyrë, z(a)iafet - ziafet, zor - zor.

Într-un alt studiu amplu privind metaforele comune în albaneză şi română, am menţionat faptul că sursa lor, în ambele limbi ale noastre, în majoritatea cazurilor sunt fie cuvintele originare, fie cele împrumutate din alte şi aceleaşi limbi străine.

[1] Pentru a înlesni citirea corectă a cuvintelor albaneze: c se pronunţă întotdeauna ț, ca în cuvântul ţelină; ç se pronunţă întotdeauna ci, ce, ca în cuvântul cimbru; dh se pronunţă întotdeauna ca th în cuvântul englezesc this; ë se pronunţă întotdeauna ă, ca în cuvântul mamă; g se pronunţă întotdeauna g, ca în cuvântul grâu; gj se pronunţă întotdeauna gh, ca în cuvântul ghimpe; j se pronunţă întotdeauna ca i în cuvântul iarbă; k se pronunţă întotdeauna c, la fel ca în cuvântul cal; ll se pronunţă întotdeauna ca în cuvântul englezesc love; nj se pronunţă întotdeauna ca în cuvântul englezesc new; q se pronunţă întotdeauna ca în cuvântul chel; rr se pronunţă întotdeauna ca un r forte; sh se pronunţă întotdeauna ș, ca în cuvântul ştreang; th se pronunţă întotdeauna ca în cuvântul englezesc thing; x se pronunţă întotdeauna dz, ca în cuvântul italienesc zero; xh se pronunţă întotdeauna gi, ge, ca în cuvântul geam; y se pronunţă întotdeauna ca în cuvântul franţuzesc union; zh se pronunţă întotdeauna j, ca în cuvântul jeleu. 

[2] După I. I. Russu, Limba traco-dacilor, Ed. Acad. R. P. R., Bucureşti, 1959, p. 123. 

[3] Vol. II, Bucureşti, 1960, p. 126-127. 

[4] Istoria României, Bucureşti, 1960, vol. I, capitolul “Formarea limbii şi poporului român”; studii ale lui Grigore Brâncuşi, ale lui Cătălina Vătăşescu ; Kopi Kyçyku, Istoria Albaniei, Bucureşti, 2002, pp. 9-21; Fjalë të përbashkëta shqiptaro-rumune / Cuvinte comune albano-române, revista Haemus, nr.8, pp. 98-100, nr.9-10, p.100; Përbashkësi metaforike shqiptaro-rumune / Metafore comune albano-române, revista Haemus, nr.17/20, p.88; Aromânii în optica albano-română, Bucureşti, 2004, p.26; Istvàn Schütz, Përkimet gjuhësore shqiptaro-rumune dhe vazhdimësia etnike në Kosovë / Afinităţile lingvistice albano-române şi continuitatea etnică în Kosovo, revista Haemus, nr.1/1998, pp. 63-67) 

[5] Pentru detalii vezi Iorgu Iordan, “Toponimia românească”, Bucureşti, 1963, p. 226-227; pentru “Arbănaşi” vezi Tiktin, “Rumänisch-deutsches Wörterbuch”, sub voce; Edwin E.Jacques, Shqiptarët, Historia e popullit shqiptar, Kartë e Pendë / Albanezii, Istoria poporului albanez, Hârtie şi condei, North Carolina, 1995, vol. I, p. 478.

Copyright Kopi Kyçyku