Prozator, poet,
dramaturg, eseist şi profesor de literatură (Shkodra, 1903-Roma, 1975). A
studiat literatura la Padova, în Italia. Autor al volumelor: “Umbra munţilor”,
“Negustor de steaguri” "Chemarea lui Skanderbeg", "Urma
anotimpurilor", "Simfonia vulturilor", "Gustul pâinii
dospite", "Oglinzile lui Narcis", "Leagănul de aur",
"Lună însângerată" etc. A înfiinţat în Italia importante centre
universitare de studii ale civilizaţiei albaneze, precum şi reviste de
literatură, cultură şi spiritualitate.
Negustor de steaguri
Un sentiment
întunecat, ca o scârbă inexplicabilă, îl ţinea departe pe Hilush Vilza de
prăvălia lui Gaspar Tragaci. Când era obligat să treacă pe acolo, păşea pe
„malul” prăvăliilor de vis-a-vis, rapid, fără a-şi întoarce capul, suspendat în
teama ca nu cumva iese negustorul şi-l cheamă. Cândva întâlnirea avea să se
producă, deoarece îi datora o vizită mai de mult vechiului prieten de familie.
Şi după decesul tatălui lui Hilush, Gaspar şi-a păstrat prietenia ca înainte,
venea în vizită cu ocazia sărbătorilor sau în zilele onomastice, atent şi
grijuliu, în timp ce fiul celui decedat trăia în străinătate, unde plecase să
studieze. Iar acum Hilush se întorsese la Shkodra şi era dator să-şi salute
prietenul. Era o datorie vitală. Era zilnic în dilemă şi nu ştia ce anume îl
obliga să amâne întâlnirea.
Într-o zi, n-a mai
avut cum să scape.
În timp ce se plimba
în bazar împreună cu Remzi Frashnjeti (când era cu vreun prieten, se simţea mai
curajos), a auzit un zgomot la fereastra prăvăliei. A trebuit să se întoarcă şi
a dat de imaginea negustorului care îi făcea semne de dincolo de masa lui de
lucru. Cu o nelinişte în inimă, nelinişte pe care a considerat-o ridicolă,
Hilush s-a despărţit de prietenul său şi a intrat în prăvălie.
Gaspar stătea în
picioare, la mijlocul încăperii.
