Rezart Palluqi
(Scriitor albanez, trăieşte lângă orașul Amsterdam)
Cătuşe la comandă
(Pranga me porosi)
Tatăl meu, scriitor, scrie o carte despre fabrica de
cătuşe. El îmi vorbeşte des despre fabricile de cătuşe din Occident şi mai pe
larg. Când îl întreb la ce îi sunt de folos cătuşele omenirii, el îmi răspunde:
mâinile nu au încredere reciprocă. Mâna dreaptă ar rupe-o pe cea stângă, iar
cea stângă ar rupe-o pe cea dreaptă. Se întâmplă rareori ca mâinile să se
strângă, de aceea Dumnezeu a inventat cătuşele. Să le consideri ca fiind indispensabile!
- Tată, nu te înţeleg. Tu eşti scriitor şi îmi vorbeşti
cu patimă despre libertatea umană. Cum de îndrăzneşti să-mi spui lucruri de
acest gen? Mi se pare că eşti în contradicţie cu idealulrile tale.
- Eu am spus că oamenii trebuie să fie liberi aidoma
păsărilor, dar tu, fiul meu, crezi că păsările sunt întru totul libere?
- Sigur că sunt libere. Ele zboară în cer aşa cum le
place.
- Da, dar când îşi construiesc un cuib pe un pom, oriunde
ar zbura cuibul, ele tot acolo se se întorc. De aceea păsările nu sunt libere
pe deplin: cuibul le ţine legate de el. Ele sunt libere să-şi aleagă doar pomul
în care își vor construi cuibul şi atât.
- Tată, eu doresc să zbor liber şi nu vreau să am
cătuşe.
