-->
În limba română de Kopi Kyçyku
Poetă, eseistă, fondatoarea revistei ”Nositi”, militantă neobosită pentru drepturile femeii, născută în 1967 în orașul Pogradec, Afroviti Gusho este autoarea unor volume poetice și de proză unanim apreciate.
xxx
Iubirea
la fel ca timpul
n-are întoarcere
Se duce...
Lasă în urmă
Ca niște calendare vechi
Amintirile.
Pierderea
Humbja
Cu mâinile sfărâm
Chipul tău
Și durerea mea
În memorie
O zi
Një ditë
Când mă trezesc
sunt o femeie foarte puternică
calc în picioare
imposibilul
La prânz
mai am puterea
să pun niște capcane
pe calea pesimismului.
Seara
cu greu reuşesc
să-mi împac
picioarele sleite de puteri
oboseala
După miezul nopţii
Sunt năvălită
fără milă
de vechile iubiri
2. xxx
În aerul legănător
transparenţa dezamăgitoare
se pierde
căutând
revizuirea necondiţionată
a revelaţiei
Între cele două trupuri
ceaţă de nimic
(Nu pot bea tot aerul!)
Cu mari chinuri desenez
contururile celor două buze
3. xxx
Îmi mai trebuie puţin timp, iubitule
Să mă despart de coşmarul sfâşietor
De teama morţii
şi a vieţii
Să uit dispreţul faţă de mine
ura,
uitarea
Îmi trebuie încă puţin timp
Până când hainele
Să capete forma mângâierilor
Chipul – forma sărutului
Până când să se facă ziuă,
Până când să se însereze
să albească, să asfinţească
acest semi-vis de iubire
... Puțin timp, iubitule
4. Autoportret
O linie subţire
Înţelepciune
O altă linie
Inspiraţie
O fâşie puţin mai largă
Dor
Restul -
Nebunie
5. Noaptea
Nata
Noaptea-mi strânge ochii tare
și-ntreabă diabolic
”Cine sunt?„
”Cine sunt?„
Oare am venit eu la tine
sau m-ai atras încet
lângă tine
acoperindu-mă
cu muzică
și săruturi?
Noaptea sună-n tăcerea
tristeții
și-a unui dor fără sens
Tik - tak, tik - tak,
Ticăitul ceasului
”Periază” dimineața
6. Călătorie îndepărtată
Udhëtim i largët
Când voi porni
pe strada principală voi visa la străduțe
pe străduțe, spațiul îmi va părea nesfârșit
la nesfârșit va ieși dorul ca un polițai de trafic
iar eu voi voi fi fără paşaport, fără identitatea mea
fără florile de adio, dăruite de voi pentru drum lung
fără numele meu
fără amintirile ce n-au putut traversa sârma la graniță
Azi vama pare cea mai absurdă chestiune
îmi ine să fug în munți
prin mări
ca un rebel al civilizației
și pe drum să culeg speranțele neîntoarse
ale albanezilor...
7. Moartea ploii
Vdekja e shiut
Picăturile ploii
mor
și se scufundă adânc în pământ
Nimeni nu le-nmormântează
iar cu zgomotul
ce-o fac
se bocesc singure
.................
Apoi
din propria
neființă
se roagă la soare
să le-nvie
...........
În lumea noastră
mizeră
asta se-ntâmplă
doar
cu moartea ploii
8. x x x
Totdeauna am măsurat
Distanţele
Cu palme de dor
9. x x x
Mi-am zis să mă fac o dată vitează
să mă lupt cu mărunțișurile din jurul meu
și cu fidelitatea zadarnică a buzelor
cu trupul adormit
și cu titlul negreșitului
cu vanul nehrănit
al serilor lungi
și cu halucinațiile
și cu necunoștința-ncremenită
în toate anotimpurile iernii
(28 de ierni stră-lungi)
Mi-am zis să mă lupt cu mine însumi
în această luptă-ntru totul inegală
unde eu sunt și propriul dușman
.......................
și mi-am omorât jumătatea
(din greșeală: îngerul)
