Din proza albaneză contemporană - Rezart Palluqi: ”Cătușe la comandă” (Pranga me porosi)

Rezart Palluqi
(Scriitor albanez, trăieşte lângă orașul Amsterdam)

Cătuşe la comandă
(Pranga me porosi)

Tatăl meu, scriitor, scrie o carte despre fabrica de cătuşe. El îmi vorbeşte des despre fabricile de cătuşe din Occident şi mai pe larg. Când îl întreb la ce îi sunt de folos cătuşele omenirii, el îmi răspunde: mâinile nu au încredere reciprocă. Mâna dreaptă ar rupe-o pe cea stângă, iar cea stângă ar rupe-o pe cea dreaptă. Se întâmplă rareori ca mâinile să se strângă, de aceea Dumnezeu a inventat cătuşele. Să le consideri ca fiind indispensabile!
- Tată, nu te înţeleg. Tu eşti scriitor şi îmi vorbeşti cu patimă despre libertatea umană. Cum de îndrăzneşti să-mi spui lucruri de acest gen? Mi se pare că eşti în contradicţie cu idealulrile tale.
- Eu am spus că oamenii trebuie să fie liberi aidoma păsărilor, dar tu, fiul meu, crezi că păsările sunt întru totul libere?
- Sigur că sunt libere. Ele zboară în cer aşa cum le place.
- Da, dar când îşi construiesc un cuib pe un pom, oriunde ar zbura cuibul, ele tot acolo se se întorc. De aceea păsările nu sunt libere pe deplin: cuibul le ţine legate de el. Ele sunt libere să-şi aleagă doar pomul în care își vor construi cuibul şi atât.
- Tată, eu doresc să zbor liber şi nu vreau să am cătuşe.

Din poezia albaneză contemporană: Suzana Zisi

Prezentare și traducere în limba română: 
Kopi Kyçyku 

Suzana Zisi s-a născut în oraşul Vlora (Albania) în 1967. A absolvit în 1990 Facultatea de Limbă şi Literatură Albaneză la Universitatea din Elbasan. Timp de un deceniu (1990-2000) şi-a publicat creaţiile poetice pe paginile dieferitelor organe de presă.
În 2004 a apărut primul ei volum poetic, intitulat  “Albul este puţin” (E bardha është pak), care s-a bucurat de aprecierea criticii şi a cititorilor. În 2005, Juriul Concursului Naţional „Pana de Aur” l-a considerat ca pe unul dintre cele mai bune cinci volume poetice ale anului.
În 2006, Zisi şi-a publicat cel de-al doilea volum poetic, intitulat “Imaginilor le-e frig”, prefaţat de binecunoscutul poet și critic Agim Vinca. În această carte, Zisi prezintă o lume poetică deosebită, străbătută de o sensibilitate filozofică şi universală modernă, plină de metafore şi simboluri autentice. Acestui fapt i se datorează ridicarea la un nivel mai înalt al individualităţii poetei. Avem de-a face cu conturarea unei imagini poetice cu totul originale, respectiv cu o mai mare maturitate în valorificarea şi fructificarea ideilor şi fenomenelor lumii reale şi emoţionale.
În anul 2009, Editura "ODYSSEAS" din Atena (Grecia), a publicat volumul poetic “ΣΤΙΣ ΕΡΗΜΟΥΣ ΤΗΣ ΣΙΩΠΗΣ” (În deşerturile tăcerii / Shkretëtirat e heshtjes), tradusă în limba greacă de către renumitul poet şi traducător Niko Kacalidha.
În mai 2011, Suzana Zisi a ieşit în faţa publicului cu cel de-al patrulea volum al său, intitulat “Să fii... cuvânt” (Editura “OMBRA GVG”). Odată cu acest volum poeta păşeşte cu demnitate şi profesionalism pe drumul dificil al artei poetice.
Numeroase creaţii ale Suzanei Zisi au fost prezentate, nu numai în reviste şi ziare literare albaneze, ci şi străine, de prestigiu. În anul 2008, de pildă, unele poezii ale Suzanei Zisi au apărut în periodicul literar francez  “Le capital des mots” (Capitalul cuvintelor). În ultima vreme, poezia Suzanei Zisi este prezentă şi în reviste literare slovene şi croate.
În poezia albaneză de după anii ’90 ai secolului trecut, Suzana Zisi a fost totdeauna apreciată ca o voce poetică specială, modernă şi elegantă. 


DAR CENUŞA UNDE S-O DUC...?
(PO HIRIN KU TA ÇOJ...?)
Vreau...
să curăţ această sămânţă,
de rămăşiţe.
Să însămânţez
şi
să recoltez,
O iarbă nouă.
O iarbă,
care,
să dea viaţă pajiştilor,
Şi să înflorească în libertate.
Iar rămăşiţele să le otrăvesc...
Apoi în foc de iad să le ard.
Să le ard...
Dar cenuşa... unde s-o duc...?

RÂŞNIŢĂ DE CAFEA
(MULLIRI I KAFESË)
Tu... râşneşti,
Macini schelete.
Mesteci cranii,
Rămăşiţe de coaste,
Zi de zi.
Tu... macini,
Macini umbre
De linii,
De contururi,
De sâni...
Tu... macini,
Zgomotele,
Ţipetele,
Mângâierile.
Macini Iubirile...
Împreună cu cel rău,
Îl macini şi pe cel bun.
Tu...!
Râşniţa de cafea,
Ce... pari neconvingătoare...

O FRUNZĂ
(NJË GJETHE)
Am găsit farmecul existenţei.
Sunt o frunză...
Aruncată-n mijlocul drumului.
Trec peste mine,
Puteri de pantofi...

ANOTIMPURILE VIEŢII
(STINËT E JETËS)
Primăverii ce-a plecat
I-am luat freamătul.
Vara uscată
Cu polen o ud.
Şi,
Dacă nu mă va înnebuni toamna cu riduri,
Iarna
Îmi va fi lungă...
Îndelungată...

ÎNTR-O ZI
(NJË DITË)
Într-o zi,
Tu,
te vei împăca cu tine însuţi,
şi cu lumea.
Eu,
voi fi invizibilă...
Zgură,
aruncată fără nici o fantezie,
La colţul marii fabrici, a vieţii…
Tu,
mă vei vedea.
Pe mine – cea lipsită de valoare.
Pe cea zadarnică.
Şi…
Sigur mă vei lăsa acolo…
Tu,
Omule
Ce te-ai împăcat cu tine însuţi
şi cu lumea…

VIS
(ËNDËRR)
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Ţi-am rupt venele.
Ţi-am dizolvat oasele.
Ţi-am însângerat părul.
Te am sărutat în ochi…
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Dimineaţa,
n-am reuşit să te recreez…
Nu-mi ieşeau mădulare.
Nu-mi era îndeajuns părul.
Buzele muşcate.
Faţa inertă.
Şi, am plecat...
Am fugit,
Spre munţi…
Focul ce-l port în mine,
Nici nu se stinge.
Nici nu se dăruieşte...

RUDYARD KIPLING: Në mundsh (Nga Libri i Xhunglës)


Në mundsh mos humbësh kokën, kur plot, teje përqark
Të tyren e kan’ bjerrur, fajtor të bëjn’ me bast,
Në mundsh, kur bash të gjithë për ves të ngrehin çark,
Besimin mos e humbësh në vete asnjë çast;
Në mundsh të presësh prore, durimin pa e humbur,
Në bëfsh derman ndaj rrenës, pa rrejtur kurrnjëherë,
Kur shpifin të pacipët, përgjigjju pa u tundur,
Pa mllef, por dhe pa lutje, përulje të pavlerë. 

Në mundsh të ëndërrosh, pa rënë i ëndrrës pré,
Në mundsh dhe të mendosh, por jo qëllim më vete,
Në mundsh të mos kesh pezm, në dor’ të tij po s’re,
Njëlloj ngadhnjim, dështim, t’i shohësh pa siklete;
Në mundsh të durosh fjalën që pate thënë njëherë,
Ta shohësh të shformuar, nga njerzit të gjymtuar,
Në mundsh, kur idealin ta flakin tej në erë,
Ta ngresh sërish më këmbë, me afshin e pashuar;

Kënga e Këngëve (Cântarea Cântărilor)*

Shqipëroi Kopi Kyçyku


Kapitulli 1
Dashuria mes dhëndrrit dhe nuses

1.Puthmë me puthjet e gojës sate, se puthjet e tua janë më të mira se vera.
2. Aromat e tua janë balsam erëmirë, mir i derdhur është emri yt, prandaj vashat të duan.
3. Rrëmbemë, merrmë me vete! Haj të ikim! - Mbreti më çoi në këmishët e veta: do të zbavitemi dhe do të gëzohemi me ty. Do të ta madhnojmë dashurinë më shumë se verën. Kush të dashuron, me të drejtë të dashuron!
4. E zezë jam, moj vasha të Jerusalemit, por e bukur, si strehojat e Kedarit, si çadrat e Solomonit.
5. Mos më shihni që jam zeshkane sepse vetë dielli më ka nxirë. Bijtë e mëmës sime u mllefosën, më dërguan t’u ruaj vreshtët, por vreshtën time nuk e kam ruajtur!
6. Por, thuamë, i dashuri im, ku i kullot delet? Ku pushon në mesditë? Përse, vallë, të hallakatem nëpër kopetë e shokëve të tu?
7. Në s’e di ku, ti, moj më e bukura ndër femra, atëhere mos iu ndaj gjurmëve të deleve, kulloti qëngjat pranë kasolleve, kecat pranë barinjve.
8. Si një hamëshor i mbrehur në qerren e Faraonit, të dukem unë, e dashura ime!
9. Të bukura t’i shoh faqet e tua, të vendosura midis vathëve dhe qafës sate të zbukuruar nga sërë margaritarësh.
10. Do të farkëtojmë për ty varse të arta, me pikëza e thellina të argjendta.
11. Sa kohë mbreti ndenji në sofër, parfumi im derdhi aromë.
12. Valle prej mirti është i dashuri im, që fshihet mes gjinjve të mi.
13. I dashuri im është një veshul dëllinje, prej Engedi, vjelë nga vreshtët.
14. Sa e hijshme je ti, e dashura ime! Sa e bukur je! Sy pëllumbeshe janë sytë e tu.
15. Sa i hijshëm je, i dashuri im! Dhe sa kanakar je! Lëndinën me bar të gjelbër e kemi shtruar.
16. Kedrat i kemi çati të strehëzës, bujtës kemi qiparisët.


FILLARETA DAKO SHUTA (Reta) - Medalion

Fillareta Dako Shuta, sau Reta - nume prin care este cunoscută de toţi - este născută la Pogradec, oraş aflat pe malul apusean al Lacului Ohrid, cel mai frumos lac din Balcani, acolo unde au văzut lumina vieţii marii înaintaşi ai săi, Lasgush Poradeci şi Mitrush Kuteli, amândoi formaţi în România. Ea îi vede pe ei ca pe doi sfinţi, făcând eforturi să păşească pe urmele lor strălucite. În afară de talentul literar, Reta pictează într-un stil special şi este foarte legată de muzică. Astăzi dânsa împlineşte o frumoasă vârstă, ceea ce ne oferă prilejul să îi urăm multă sănătate şi noi performanţe în activitatea sa literară şi artistică, prin publicarea unui medalion „rupt” din volumul său poetic „Zborul pescăruşului”, ce urmează să vadă lumina tiparului în curând, în albaneză şi în româneşte.

Fillareta Dako Shuta, ose Reta, - emër me të cilin e njohin të gjithë, - është lindur në Pogradec, qytet në bregun perëndimor të Liqenit të Ohrit, më i bukuri në Ballkan, atje ku e kanë parë dritën e jetës pararendësit e mëdhenj të saj, Lasgush Poradeci dhe Mitrush Kuteli, të dy të formuar në Rumani. Ajo i këqyr ata si dy shënjtorë dhe bën përpjekje për t’u çapitur pas gjurmëve të tyre të ndritshme. Përveç talentit në letërsi, Reta pikturon mirë dhe është tepër e lidhur me muzikën. Sot ajo mbush një moshë të bukur, çka na jep rastin t’i urojmë shumë shëndet dhe arritje të reja në veprimtarinë e saj letrare-artistike, përmes botimit të një medalioni të shkëputur nga vëllimi i saj poetik “Flatrimi i sgalemit”, që pritet të dalë së shpejti nga shtypi, në shqip e në rumanisht.

Medalion

Prietenie
(Miqësi)

Prietenie frumoasă
a frunzei cu roua,
a valului mării
cu ţărmul,
a păsării cu cerul,
aidoma ţie cu mine.


Sărutul
(Puthja)

Zgomotul valurilor lacului
m-a însoţit când te-am întâlnit,
ciripitul păsărilor lacului
m-a însoţit când ţi-am vorbit,
soarele pe buzele noastre
s-a topit când te-am sărutat.