Prezentare și traducere în limba română:
Kopi Kyçyku
Suzana Zisi s-a născut în oraşul Vlora (Albania) în 1967. A absolvit în 1990
Facultatea de Limbă şi Literatură Albaneză la Universitatea din Elbasan. Timp
de un deceniu (1990-2000) şi-a publicat creaţiile poetice pe paginile
dieferitelor organe de presă.
În 2004 a apărut
primul ei volum poetic, intitulat “Albul este puţin” (E bardha është pak),
care s-a bucurat de aprecierea criticii şi a cititorilor. În 2005, Juriul
Concursului Naţional „Pana de Aur” l-a considerat ca pe unul dintre cele mai
bune cinci volume poetice ale anului.
În 2006, Zisi şi-a
publicat cel de-al doilea volum poetic, intitulat “Imaginilor le-e frig”, prefaţat de binecunoscutul poet și critic
Agim Vinca. În această carte, Zisi prezintă o lume poetică deosebită,
străbătută de o sensibilitate filozofică şi universală modernă, plină de
metafore şi simboluri autentice. Acestui fapt i se datorează ridicarea la un
nivel mai înalt al individualităţii poetei. Avem de-a face cu conturarea unei
imagini poetice cu totul originale, respectiv cu o mai mare maturitate în
valorificarea şi fructificarea ideilor şi fenomenelor lumii reale şi
emoţionale.
În anul 2009,
Editura "ODYSSEAS" din Atena (Grecia), a publicat volumul poetic
“ΣΤΙΣ ΕΡΗΜΟΥΣ ΤΗΣ ΣΙΩΠΗΣ” (În deşerturile tăcerii / Shkretëtirat e heshtjes),
tradusă în limba greacă de către renumitul poet şi traducător Niko Kacalidha.
În mai 2011,
Suzana Zisi a ieşit în faţa publicului cu cel de-al patrulea volum al său,
intitulat “Să fii... cuvânt” (Editura “OMBRA GVG”). Odată cu acest volum poeta
păşeşte cu demnitate şi profesionalism pe drumul dificil al artei poetice.
Numeroase creaţii
ale Suzanei Zisi au fost prezentate, nu numai în reviste şi ziare literare
albaneze, ci şi străine, de prestigiu. În anul 2008, de pildă, unele
poezii ale Suzanei Zisi au apărut în periodicul literar francez “Le capital des mots” (Capitalul cuvintelor).
În ultima vreme, poezia Suzanei Zisi este prezentă şi în reviste literare
slovene şi croate.
În poezia
albaneză de după anii ’90 ai secolului trecut, Suzana Zisi a fost totdeauna
apreciată ca o voce poetică specială, modernă şi elegantă.
DAR CENUŞA UNDE S-O DUC...?
(PO HIRIN KU TA ÇOJ...?)
Vreau...
să curăţ această sămânţă,
de rămăşiţe.
Să însămânţez
şi
să recoltez,
O iarbă nouă.
O iarbă,
care,
să dea viaţă pajiştilor,
Şi să înflorească în
libertate.
Iar rămăşiţele să le
otrăvesc...
Apoi în foc de iad să le
ard.
Să le ard...
Dar cenuşa... unde s-o
duc...?
RÂŞNIŢĂ DE CAFEA
(MULLIRI I KAFESË)
Tu... râşneşti,
Macini schelete.
Mesteci cranii,
Rămăşiţe de coaste,
Zi de zi.
Tu... macini,
Macini umbre
De linii,
De contururi,
De sâni...
Tu... macini,
Zgomotele,
Ţipetele,
Mângâierile.
Macini Iubirile...
Împreună cu cel rău,
Îl macini şi pe cel bun.
Tu...!
Râşniţa de cafea,
Ce... pari
neconvingătoare...
O FRUNZĂ
(NJË GJETHE)
Am găsit farmecul
existenţei.
Sunt o frunză...
Aruncată-n mijlocul drumului.
Trec peste mine,
Puteri de pantofi...
ANOTIMPURILE VIEŢII
(STINËT E JETËS)
Primăverii ce-a plecat
I-am luat freamătul.
Vara uscată
Cu polen o ud.
Şi,
Dacă nu mă va înnebuni
toamna cu riduri,
Iarna
Îmi va fi lungă...
Îndelungată...
ÎNTR-O ZI
(NJË DITË)
Într-o zi,
Tu,
te vei împăca cu tine
însuţi,
şi cu lumea.
Eu,
voi fi invizibilă...
Zgură,
aruncată fără nici o
fantezie,
La colţul marii fabrici, a
vieţii…
Tu,
mă vei vedea.
Pe mine – cea lipsită de
valoare.
Pe cea zadarnică.
Şi…
Sigur mă vei lăsa acolo…
Tu,
Omule
Ce te-ai împăcat cu tine
însuţi
şi cu lumea…
VIS
(ËNDËRR)
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Ţi-am rupt venele.
Ţi-am dizolvat oasele.
Ţi-am însângerat părul.
Te am sărutat în ochi…
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Dimineaţa,
n-am reuşit să te recreez…
Nu-mi ieşeau mădulare.
Nu-mi era îndeajuns părul.
Buzele muşcate.
Faţa inertă.
Şi, am plecat...
Am fugit,
Spre munţi…
Focul ce-l port în mine,
Nici nu se stinge.
Nici nu se dăruieşte...
.JPG)
