Prezentare și traducere în limba română:
Kopi Kyçyku
Suzana Zisi s-a născut în oraşul Vlora (Albania) în 1967. A absolvit în 1990
Facultatea de Limbă şi Literatură Albaneză la Universitatea din Elbasan. Timp
de un deceniu (1990-2000) şi-a publicat creaţiile poetice pe paginile
dieferitelor organe de presă.
În 2004 a apărut
primul ei volum poetic, intitulat “Albul este puţin” (E bardha është pak),
care s-a bucurat de aprecierea criticii şi a cititorilor. În 2005, Juriul
Concursului Naţional „Pana de Aur” l-a considerat ca pe unul dintre cele mai
bune cinci volume poetice ale anului.
În 2006, Zisi şi-a
publicat cel de-al doilea volum poetic, intitulat “Imaginilor le-e frig”, prefaţat de binecunoscutul poet și critic
Agim Vinca. În această carte, Zisi prezintă o lume poetică deosebită,
străbătută de o sensibilitate filozofică şi universală modernă, plină de
metafore şi simboluri autentice. Acestui fapt i se datorează ridicarea la un
nivel mai înalt al individualităţii poetei. Avem de-a face cu conturarea unei
imagini poetice cu totul originale, respectiv cu o mai mare maturitate în
valorificarea şi fructificarea ideilor şi fenomenelor lumii reale şi
emoţionale.
În anul 2009,
Editura "ODYSSEAS" din Atena (Grecia), a publicat volumul poetic
“ΣΤΙΣ ΕΡΗΜΟΥΣ ΤΗΣ ΣΙΩΠΗΣ” (În deşerturile tăcerii / Shkretëtirat e heshtjes),
tradusă în limba greacă de către renumitul poet şi traducător Niko Kacalidha.
În mai 2011,
Suzana Zisi a ieşit în faţa publicului cu cel de-al patrulea volum al său,
intitulat “Să fii... cuvânt” (Editura “OMBRA GVG”). Odată cu acest volum poeta
păşeşte cu demnitate şi profesionalism pe drumul dificil al artei poetice.
Numeroase creaţii
ale Suzanei Zisi au fost prezentate, nu numai în reviste şi ziare literare
albaneze, ci şi străine, de prestigiu. În anul 2008, de pildă, unele
poezii ale Suzanei Zisi au apărut în periodicul literar francez “Le capital des mots” (Capitalul cuvintelor).
În ultima vreme, poezia Suzanei Zisi este prezentă şi în reviste literare
slovene şi croate.
În poezia
albaneză de după anii ’90 ai secolului trecut, Suzana Zisi a fost totdeauna
apreciată ca o voce poetică specială, modernă şi elegantă.
DAR CENUŞA UNDE S-O DUC...?
(PO HIRIN KU TA ÇOJ...?)
Vreau...
să curăţ această sămânţă,
de rămăşiţe.
Să însămânţez
şi
să recoltez,
O iarbă nouă.
O iarbă,
care,
să dea viaţă pajiştilor,
Şi să înflorească în
libertate.
Iar rămăşiţele să le
otrăvesc...
Apoi în foc de iad să le
ard.
Să le ard...
Dar cenuşa... unde s-o
duc...?
RÂŞNIŢĂ DE CAFEA
(MULLIRI I KAFESË)
Tu... râşneşti,
Macini schelete.
Mesteci cranii,
Rămăşiţe de coaste,
Zi de zi.
Tu... macini,
Macini umbre
De linii,
De contururi,
De sâni...
Tu... macini,
Zgomotele,
Ţipetele,
Mângâierile.
Macini Iubirile...
Împreună cu cel rău,
Îl macini şi pe cel bun.
Tu...!
Râşniţa de cafea,
Ce... pari
neconvingătoare...
O FRUNZĂ
(NJË GJETHE)
Am găsit farmecul
existenţei.
Sunt o frunză...
Aruncată-n mijlocul drumului.
Trec peste mine,
Puteri de pantofi...
ANOTIMPURILE VIEŢII
(STINËT E JETËS)
Primăverii ce-a plecat
I-am luat freamătul.
Vara uscată
Cu polen o ud.
Şi,
Dacă nu mă va înnebuni
toamna cu riduri,
Iarna
Îmi va fi lungă...
Îndelungată...
ÎNTR-O ZI
(NJË DITË)
Într-o zi,
Tu,
te vei împăca cu tine
însuţi,
şi cu lumea.
Eu,
voi fi invizibilă...
Zgură,
aruncată fără nici o
fantezie,
La colţul marii fabrici, a
vieţii…
Tu,
mă vei vedea.
Pe mine – cea lipsită de
valoare.
Pe cea zadarnică.
Şi…
Sigur mă vei lăsa acolo…
Tu,
Omule
Ce te-ai împăcat cu tine
însuţi
şi cu lumea…
VIS
(ËNDËRR)
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Ţi-am rupt venele.
Ţi-am dizolvat oasele.
Ţi-am însângerat părul.
Te am sărutat în ochi…
Aseară,
toată noaptea,
Eram cu Tine...
Dimineaţa,
n-am reuşit să te recreez…
Nu-mi ieşeau mădulare.
Nu-mi era îndeajuns părul.
Buzele muşcate.
Faţa inertă.
Şi, am plecat...
Am fugit,
Spre munţi…
Focul ce-l port în mine,
Nici nu se stinge.
IUBIREA V-A UITAT
(DASHURIA JU KA HARRUAR)
Nu căutaţi sărutul...
Nu l-veţi găsi.
Aici,
în adâncime l-am topit…
Nu căutaţi sentimentul,
Încuiat în peştera
absenţei
Nu căutaţi raţiunea
Şapte metri sub pământ,
a rămas…
Nu căutaţi vârsta...
Cu zero,
am înmulţit-o.
Nu căutaţi Dragostea...
V-a uitat...
PENTRU TINE
(PËR TY)
Mi-am uscat lacrimile.
Nu-mi mai pieptăn părul.
Fără tine,
lumea,
pare mizeră...
Pentru a vedea încă o
dată,
Pasărea cea din urmă, a nădejdii,
O tai...
ALBUL ESTE PUŢIN
(E BARDHA ËSHTË PAK)
Un zid,
vopsit
în negru
şi în alb...
Negrul – e mult.
Albul – puţin.
Culorile,
se sfâşie.
Culorile,
sângerează.
Se zbate albul.
Negrul se înmulţeşte.
Ochiu-mi se înspăimântă…
Zid.
Zid negru scăldat în
sânge.
Nu reuşesc să disting
albul.
Albul,
Este,
Puţin…
FRUMOSUL CÂNTEC BĂTRÂNESC
(E BUKURA KËNGA PLAKË)
Pe el,
nu l-am cântat
niciodată...
La naştere,
m-am străduit.
Şi...
am adus în viaţă,
Un bebeluş – bătrân.
Ridurile – adânci.
Buzele – băloase.
Ochii,
plini de sânge...
Şi
Aleargă El,
Peste tot
Cu mine.
Frumosul cântec bătrânesc.
Cel dulce,
ce,
niciodată
n-a fost cântat…
TU-MI LIPSEŞTI
(TI MË MUNGON)
Tu,
îmi lipseşti…
Chiar şi când îmi eşti
alături.
Nu umbla prin legende.
Eu,
sunt aici.
Tu,
îmi lipseşti.
Deşi înlăuntrul meu eşti
în fiecare zi.
Tu,
îmi lipseşti.
Şi când mă săruţi,
Şi când îmi spui că mă
iubeşti.
Tu,
însemni mult pentru mine.
Totul pentru mine…
Lasă-i pe Zei să doarmă…
BALADĂ DE GUNOAIE
(BALADË PLEHRASH)
Umblu
prin drumurile tale,
Lăsând
Braţele,
Celulele,
Ţesuturile,
În gaj…
Umblu,
prin colţurile tale,
Dăruind suflul,
Gunoaielor…
Umblu prin umbre,
De fantasme.
Omorând visele,
Aici…
Ce nenorocire pentru mine
Cu Voi,
Copii ai răului…
Umblu prin legende,
Furând virtuţi,
Ca să peticesc
Viaţa...
CALENDAR
(KALENDAR)
Una câte una rup foile.
Una câte una îmi sfârşesc
zilele.
Lui Dumnezeu
îi jertfesc nopţile.
Lunile,
nu au nume…
Anii,
sfidează tinereţea.
Vremea,
ocoleşte
imitând,
Basmul
iezilor,
şi al Mamei Capră…
FILOZOFIA PICIOARELOR TRISTE
(FILOZOFIA E KËMBËVE TË TRISHTUARA)
Prin drumul interminabil,
Pentru a cunoaşte lumea...
Unul,
loveşte capul,
Altul,
linge pământul...
EI...
(ATA…)
Ei,
unul pentru celălalt,
sunt trecători.
Se iubesc,
Se ceartă,
Ţipă,
Se sărută ca nişte nebuni…
Se reproduc.
Sunt co-autori.
Al meu e acest picior,
A ta este această mână.
Şi,
se ceartă din nou.
Se sărută ca nebunii…
Ei,
unul pentru celălalt,
Trecători…
TESTAMENTUL EVEI
(TESTAMENTI I EVËS)
Dacă Eva,
nu şi-ar fi lăsat
testamentul,
Ea,
n-ar fi existat.
Şi,
Murdăria ipocriziei,
Ar fi cotropit lumea…
Puţin pătată ne-a
dăruit-o.
Amestecată cu hipocrizie.
Adevărul,
Umblă
Prin drumuri,
Ca o fantomă.
Şi...
Numai nebunii îl invită la
ospăţ.
Din
volumul poetic “E bardha është pak” (“Albul este puţin”)
Editura
“Albatros”, Tirana, 2004
