VALERIU MATEI: Ka diçka përtej fjalëve... (Poezi)

Valeriu Matei u lind në të njëjtën datë, pra më 31 mars, me poetin e madh rumun Nikita Stanesku. Për këtë arsye, çdo fundmars, Matei vjen nga Kishinjevi në Plojesht, në qytetin e Nikitës, për të ripërjetuar  momentin yjor ndërmjet qenies, metafizikës dhe historisë. Valeriu Matei është një nga figurat emblematike të lëvizjes së Rilindjes Kombëtare të Besarabisë. Kur ka qenë e nevojshme, poeti ka veshur edhe përkrenaren e politikanit. Nuk u kaplua nga ky mision dhe i dha poezisë zgjidhje estetike të mbamendshme. E ka përqafuar fort metaforën me historinë, duke u bërë poet modern, me zotërim të shkëlqyer të gjuhës rumune. Ka përkitje të thella me poezinë e madhe rumune. Ioan Aleksandru ka zbuluar tek Valeriu Matei “një fuqi të fjalës dhe një thellësi të ligjërimit si rrallëherë mund të haset tek një i ri i sotëm, në gjuhën e Emineskut” . Për Valeriu Matein poezia është një mënyrë përjetimi yjnor, një mjet mbijetimi, por, në rast nevoje, edhe një mburojë e shtizë. Një poet i shquar dhe një njeri me mirësi të madhe. Një mik i rrallëgjetshëm. (George Parzha)

Ekuacionet e pezmit

(Ecuaţiile disperării)

1.

qytetthe mbi eshtra, Xhokonda të mbështjella në

veshjen e tymtë të një buzëqeshjeje

të hapur si një stacion treni,

Danubi prej lotësh nuk ka më shtrat

kripa e dherave është kalbur në gjak,

jo fitore, jo vetmi,

qeni hipur majë piramidës

do të vdesë në trekëndshin vigjilues

i dërrmuar në mesnatë

prej një fije bari

2.

përmes mendimit kolektiv të rrugës

kalon rinia e përskuqur e mjegullës

                   hipur mbi kalë të bardhë,

kalon shqiponja e mbarsur e shënjuar

në të vetmen vijë të trurit

me yllin e kuq në pesë cepa të verbër,

kalon kamioni me xhamat të vrimuar

nga mustaqet e mëdha të xha xho-së,

kalëron një bullafiq i vrenjtur

mbi jetën politike

dhe një rreze e përkthyer në prapashtesat e habisë

puthitur me një emër apostulli,

kalojnë, kalojnë, na kalojnë,

nëpër mendimin kolektiv, nëpër

mënyrën e të menduarit të përbashkët

kurrgjëja, orvatja e kurrgjësë,

fjalimet e kameleonëve gagaçë

gjasmues të mendimit kolektiv të rrugës

3.

ka diçka përtej fjalëve -

domethënia e fshehur e çastit që ka ikur,

kuptimi i kuptimit ku lëviz

si në një kënetë që ka zënë

kore të hollë në diell,

asnjë hap majtas,

asnjë hap djathtas

kuptimit të kuptimit -

përtej është shurdhimi i dritës

dhe zhurma pa ngjyrë,

Haemus Plus I / 2015

Revista Haemus Nr. 45-50 / online

I.  II.

Dashuria kosën mpreh... (lirika, antologji autori)

onLine

Video-biseda

1. Intervistë (Pogradec, gusht 2013) 

2. Revista Haemus në 15-vjetorin e saj,

Bukuresht, 2013)

Din proza albaneză contemporană - Rezart Palluqi: ”Cătușe la comandă” (Pranga me porosi)

Rezart Palluqi

(Scriitor albanez, trăieşte lângă orașul Amsterdam)

Cătuşe la comandă

(Pranga me porosi)

Tatăl meu, scriitor, scrie o carte despre fabrica de cătuşe. El îmi vorbeşte des despre fabricile de cătuşe din Occident şi mai pe larg. Când îl întreb la ce îi sunt de folos cătuşele omenirii, el îmi răspunde: mâinile nu au încredere reciprocă. Mâna dreaptă ar rupe-o pe cea stângă, iar cea stângă ar rupe-o pe cea dreaptă. Se întâmplă rareori ca mâinile să se strângă, de aceea Dumnezeu a inventat cătuşele. Să le consideri ca fiind indispensabile!

- Tată, nu te înţeleg. Tu eşti scriitor şi îmi vorbeşti cu patimă despre libertatea umană. Cum de îndrăzneşti să-mi spui lucruri de acest gen? Mi se pare că eşti în contradicţie cu idealulrile tale.

- Eu am spus că oamenii trebuie să fie liberi aidoma păsărilor, dar tu, fiul meu, crezi că păsările sunt întru totul libere?

- Sigur că sunt libere. Ele zboară în cer aşa cum le place.

- Da, dar când îşi construiesc un cuib pe un pom, oriunde ar zbura cuibul, ele tot acolo se se întorc. De aceea păsările nu sunt libere pe deplin: cuibul le ţine legate de el. Ele sunt libere să-şi aleagă doar pomul în care își vor construi cuibul şi atât.

- Tată, eu doresc să zbor liber şi nu vreau să am cătuşe.

Din poezia albaneză contemporană: Suzana Zisi

Prezentare și traducere în limba română: 

Kopi Kyçyku 

Suzana Zisi s-a născut în oraşul Vlora (Albania) în 1967. A absolvit în 1990 Facultatea de Limbă şi Literatură Albaneză la Universitatea din Elbasan. Timp de un deceniu (1990-2000) şi-a publicat creaţiile poetice pe paginile dieferitelor organe de presă.

În 2004 a apărut primul ei volum poetic, intitulat  “Albul este puţin” (E bardha është pak), care s-a bucurat de aprecierea criticii şi a cititorilor. În 2005, Juriul Concursului Naţional „Pana de Aur” l-a considerat ca pe unul dintre cele mai bune cinci volume poetice ale anului.

În 2006, Zisi şi-a publicat cel de-al doilea volum poetic, intitulat “Imaginilor le-e frig”, prefaţat de binecunoscutul poet și critic Agim Vinca. În această carte, Zisi prezintă o lume poetică deosebită, străbătută de o sensibilitate filozofică şi universală modernă, plină de metafore şi simboluri autentice. Acestui fapt i se datorează ridicarea la un nivel mai înalt al individualităţii poetei. Avem de-a face cu conturarea unei imagini poetice cu totul originale, respectiv cu o mai mare maturitate în valorificarea şi fructificarea ideilor şi fenomenelor lumii reale şi emoţionale.

În anul 2009, Editura "ODYSSEAS" din Atena (Grecia), a publicat volumul poetic “ΣΤΙΣ ΕΡΗΜΟΥΣ ΤΗΣ ΣΙΩΠΗΣ” (În deşerturile tăcerii / Shkretëtirat e heshtjes), tradusă în limba greacă de către renumitul poet şi traducător Niko Kacalidha.

În mai 2011, Suzana Zisi a ieşit în faţa publicului cu cel de-al patrulea volum al său, intitulat “Să fii... cuvânt” (Editura “OMBRA GVG”). Odată cu acest volum poeta păşeşte cu demnitate şi profesionalism pe drumul dificil al artei poetice.

Numeroase creaţii ale Suzanei Zisi au fost prezentate, nu numai în reviste şi ziare literare albaneze, ci şi străine, de prestigiu. În anul 2008, de pildă, unele poezii ale Suzanei Zisi au apărut în periodicul literar francez  “Le capital des mots” (Capitalul cuvintelor). În ultima vreme, poezia Suzanei Zisi este prezentă şi în reviste literare slovene şi croate.

În poezia albaneză de după anii ’90 ai secolului trecut, Suzana Zisi a fost totdeauna apreciată ca o voce poetică specială, modernă şi elegantă. 

DAR CENUŞA UNDE S-O DUC...?

(PO HIRIN KU TA ÇOJ...?)

Vreau...

să curăţ această sămânţă,

de rămăşiţe.

Să însămânţez

şi

să recoltez,

O iarbă nouă.

O iarbă,

care,

să dea viaţă pajiştilor,

Şi să înflorească în libertate.

Iar rămăşiţele să le otrăvesc...

Apoi în foc de iad să le ard.

Să le ard...

Dar cenuşa... unde s-o duc...?

RÂŞNIŢĂ DE CAFEA

(MULLIRI I KAFESË)

Tu... râşneşti,

Macini schelete.

Mesteci cranii,

Rămăşiţe de coaste,

Zi de zi.

Tu... macini,

Macini umbre

De linii,

De contururi,

De sâni...

Tu... macini,

Zgomotele,

Ţipetele,

Mângâierile.

Macini Iubirile...

Împreună cu cel rău,

Îl macini şi pe cel bun.

Tu...!

Râşniţa de cafea,

Ce... pari neconvingătoare...

O FRUNZĂ

(NJË GJETHE)

Am găsit farmecul existenţei.

Sunt o frunză...

Aruncată-n mijlocul drumului.

Trec peste mine,

Puteri de pantofi...

ANOTIMPURILE VIEŢII

(STINËT E JETËS)

Primăverii ce-a plecat

I-am luat freamătul.

Vara uscată

Cu polen o ud.

Şi,

Dacă nu mă va înnebuni toamna cu riduri,

Iarna

Îmi va fi lungă...

Îndelungată...

ÎNTR-O ZI

(NJË DITË)

Într-o zi,

Tu,

te vei împăca cu tine însuţi,

şi cu lumea.

Eu,

voi fi invizibilă...

Zgură,

aruncată fără nici o fantezie,

La colţul marii fabrici, a vieţii…

Tu,

mă vei vedea.

Pe mine – cea lipsită de valoare.

Pe cea zadarnică.

Şi…

Sigur mă vei lăsa acolo…

Tu,

Omule

Ce te-ai împăcat cu tine însuţi

şi cu lumea…

VIS

(ËNDËRR)

Aseară,

toată noaptea,

Eram cu Tine...

Ţi-am rupt venele.

Ţi-am dizolvat oasele.

Ţi-am însângerat părul.

Te am sărutat în ochi…

Aseară,

toată noaptea,

Eram cu Tine...

Dimineaţa,

n-am reuşit să te recreez…

Nu-mi ieşeau mădulare.

Nu-mi era îndeajuns părul.

Buzele muşcate.

Faţa inertă.

Şi, am plecat...

Am fugit,

Spre munţi…

Focul ce-l port în mine,

Nici nu se stinge.

Nici nu se dăruieşte...

Dashuria kosën mpreh... / Dragostea coasa-și ascute... - poezi/i