Rezart Palluqi
(Scriitor albanez, trăieşte lângă orașul Amsterdam)
Cătuşe la comandă
(Pranga me porosi)
Tatăl meu, scriitor, scrie o carte despre fabrica de
cătuşe. El îmi vorbeşte des despre fabricile de cătuşe din Occident şi mai pe
larg. Când îl întreb la ce îi sunt de folos cătuşele omenirii, el îmi răspunde:
mâinile nu au încredere reciprocă. Mâna dreaptă ar rupe-o pe cea stângă, iar
cea stângă ar rupe-o pe cea dreaptă. Se întâmplă rareori ca mâinile să se
strângă, de aceea Dumnezeu a inventat cătuşele. Să le consideri ca fiind indispensabile!
- Tată, nu te înţeleg. Tu eşti scriitor şi îmi vorbeşti
cu patimă despre libertatea umană. Cum de îndrăzneşti să-mi spui lucruri de
acest gen? Mi se pare că eşti în contradicţie cu idealulrile tale.
- Eu am spus că oamenii trebuie să fie liberi aidoma
păsărilor, dar tu, fiul meu, crezi că păsările sunt întru totul libere?
- Sigur că sunt libere. Ele zboară în cer aşa cum le
place.
- Da, dar când îşi construiesc un cuib pe un pom, oriunde
ar zbura cuibul, ele tot acolo se se întorc. De aceea păsările nu sunt libere
pe deplin: cuibul le ţine legate de el. Ele sunt libere să-şi aleagă doar pomul
în care își vor construi cuibul şi atât.
- Fiule, noi avem marea şansă să trăim în Occident.
Aici dulapurile sunt pline şi se produc cătuşe după toate mărimile, formele,
dar și după toate dorinţele tale. În mai multe ţări ale lumii, ba chiar în trei
sferturi ale ei, există două feluri de cătuşe: de oţel şi de aluminiu. Acolo
conduc dictatorii, nişte oameni sălbatici care fac tot ceea ce le place lor nu
şi poporului. În fabricile occidentale, în schimb, se produc tot felul de
cătuşe. Şi ştii ce este cel mai frumos lucru? Faptul că foloseşti cheia
cătuşelor atâta timp cât le întreţii bine, tu, nu gardianul închisorii, cum se
întâmplă de obicei.
- Cum se poate aşa ceva?
- Ţi-o voi explica mai
târziu. Spune-mi la început ce vrei să devii în viitor?
Fiul cel drag tace o
clipă. Pe faţa lui apare un nor de tristeţe. Până la urmă, spune: comerciant.
- Sigur?
- Da, foarte sigur.
Doresc să câştig cât mai mulţi bani, să conduc cele mai luxoase autoturisme care
există.
- Dar tu, fiul meu cel mic, ce vrei să devii?
- Crescător de flori, - răspunde el ferm şi
neînduplecat.
Mă îndrept spre dormitorul meu, deschid seiful, scot
din ea zecile de mini-cătuşe care se produc în fabrica romanului meu şi intru
în camera cealaltă, unde mă aşteaptă fiii mei. Ei rămân cu gura căscată, îmi
pun nenumărate întrebări, ca să afle cum sunt construite cătuşele din cutie.
- Iată, aceste cătuşe sunt pentru bucătari. Vedeţi
cojile cartofilor împletite cu cozi de ardei şi cu cozi de vaci şi de viţei?
Cheia e confecţionată din coarnele vacii. Acestea sunt cătuşele pentru
tâmplari. Le vezi? Sunt făcute din ramuri subţiri şi din rădăcini de diverşi
pomi... Puteţi să găsiţi cătuşele voastre?
Băiatul cel mic a identificat imediat cătuşele
crescătorului de flori.
- Am făcut o alegre bună cu profesia de crescător de
flori. Tulpinele florilor nu te lovesc ca metalul, ca fierul sau ca materia
plastică a banilor, - a ţipat el încântat, uitându-se la fratele său.
- Vai, ce frumoase sunt cătuşele!
A rămas uimit de ele. M-a întrebat de numele florilor
cu care erau împletite. Observa cozile tulipanelor, ale gladiolelor, ale garoafelor
din care erau confecţionate cătuşele.
- Dar cheia cătuşelor crescătorului de flori din ce e
făcută?
- Din prospeţime. Cătuşele florilor trebuie să nu se
usuce, să nu pălească, să nu-şi piardă vitalitatea. În aer, în cer...
Fiul cel mare, Albert, care şi-ales profesia de
comerciant, a găsit apoi cheia din hârtie plastică, strălucită, tipărită cu
diferitele cifre de euro, lire sterline, dolari. A ridicat cătușele sus şi, în
glumă, mi-a cerut să le pun în mâini. Am procedat imediat cum mi-a spus. Am
strâns cătuşele şi le-am închis cu micuța cheie plastică confecţionată din
moneda (falsă) de cincisute de euro. Mi-a cerut să le deschid, dar n-am
acceptat.
- De ce refuzi să-mi dai jos cătuşele?
- Vrei sau nu să fii
comerciant?
- Da, ţi-am spus da! -
a răspuns supărat.
- Atunci trebuie să
înveţi zi şi noapte. Cătuşele ţi le va da jos profesorul atunci când îţi va
înmâna diploma. Şi acea diplomă poate fi primită numai dacă vei învăţa zi şi
noapte trucurile şi legile comerţului.
- Înseamnă că atunci voi fi
liber?
- Diploma
nu e îndeajuns. Asta depinde de tine.
Dacă vei munci cu mintea în cap. Cheia cătuşelor comerciantului este extrem de
căutată. Altfel, cheia cătuşelor tale va fi pusă la vânzare, sau la licitaţie,
şi atunci îţi va trebui să ceri cătuşe noi.
În româneşte: Kopi Kyçyku
