- în curs de apariție -
Agim Vinca, acest pom al poeziei,
rămâne aparte, fără umbra altora.
Dritëro Agolli
SĂ FII POET
Să fii un far în întuneric
Să nu uiţi că-n lume sunt
atâţia orbi.
Să fii o oază în deşert
Să nu uiţi că-n lume sunt atâţia însetaţi.
Să fii o navă printre valuri
Să nu uiţi că la ţărm te aşteaptă
turme de pierduţi
Să-i spui porcului porc şi Socrate - lui Socrate
bând partea ta de otravă
Să-i trimiţi lui Dumnezeu o scrisoare deschisă
Numărându-ţi toate păcatele.
Să-ţi sapi mormântul la
vârful muntelui
Transformându-te într-un paratrăznet
1978
PARADOX
Când am vorbit, mi-au spus: taci!
Când am tăcut, mi-au zis: vorbeşte!
Vorbeştetaci, tacivorbeşte - viaţa mea.
O MICĂ LECŢIE DESPRE PATRIE
Motiv palestinian
Ce este patria, tată?
M-a întrebat fiul meu într-o zi.
Cum să-i explic?
Este o întrebare atât de simplă
Şi totuşi atât de grea.
Patria... patria este... mă bâlbâi
Aidoma copilului vinovat.
Patria este pământul în care ne-am născut
Este ţărâna înaintaşilor noştri...
Palestina noastră.
Patria este cerul, pământul, aerul...
Pescăruşii ce zboară pe malul mării.
Norii. Fluturii. Păsările.
Patria eşti tu. Eu. Noi toţi.
Ce este patria, tată?
Mă întreabă din nou fiul meu.
Ce răspuns să-i dau?
Ce să-i zic?
Când nu mă întreabă, ştiu.
Când mă întreabă, nu mai ştiu.
Ciudat!
1987
OMAGIU PENTRU PREKAZ[1]
Prekaz nu are clădiri înalte
Nici vârfuri şi nici clopote măreţe.
Prekaz are turnulvechi lovit de ghiulele
Şi turnul nou în care se unduiesc leagănele.
Sigur, fără să uităm mormintele.
Ah, mormintele!
Prekaz nu este Troia, nici Çanakkala, nici Thermopile.
Prekaz este un simplu sătuc, ce se naşte şi moare albanez
Şi se războieşte cu lumea - fără viclenie.
RAPSODIE ALBANEZĂ
Aţi fost vreodată la izvoarele Drinei Negre[2],
la Sfântul Naum, în Sud?
Aţi văzut cum curg apele sale
aidoma unei lirici blânde?
Aţi fost vreodată la izvoarele Drinei Albe
la Crestele Blestemate, printre roci?
Aţi văzut cum se zbuciumă apele sale
aidoma cântecelor vitejilor?
Aţi fost la sursa Drinei Negre
la Ohrid, la Struga?
Aţi văzut cum plâng apele sale,
ca un corn la asfinţit?
Aţi fost la sursa Drinei Albe
la Radavc din Peja?
Aţi văzut cum tremură apele sale
Aidoma coardelor lăutei?
Aţi văzut cum curg râurile noastre
prin strâmtori şi munţi.
Aţi auzit melodiile lor
Rapsodii albaneze?
QIRIAZII
Făcliilor
învăţământului albanez:
fraţilor şi
surorilor Qiriazi
La căpătâiul Neamului - Qiriazii ca o lumânare
Ard, luminează împreună pentru Albania, tare
În altarul Patriei, nişte apostoli par
Evanghelia lor e albaneza, biserica - Albania ca un far
La căpătâiul Neamului - Qiriazii ca o lumânare
Înfrumuseţează Albania mamă, cu hotare
Îi măresc frumuseţea, îi măresc şi harul
Saltea au Korça, sediu - Manastirul.
La căpătâiul Neamului - Qiriazii ca o lumânare
Se nasc, mor, se nasc albanezi pentru Albania!
1994
BALADĂ PENTRU MUNTELE SECAT[3]
Este un munte în Sud
Între două lacuri
I se spune Mal i Thatë
Şi nimeni nu ştie să spună
Cum a rămas acest munte
Uscat printre ape
Alături de el se întinde o pajişte
Cu un nume ciudat
Lëndina e Lotëve[4]
Şi nimeni nu ştie să spună
Cum a rămas acest munte
Uscat lângă lacrimi
Este un munte în Sud
Numit Mal i Thatë
Între două lacuri
Şi nimeni nu ştie să spună
De ce a rămas acest munte
Lângă ape însetat
Mal i Thatë
Fără plante, fără pomi, fără păsări
Mort de viu.
Ca un om
Uscat de dor.
SĂ TE DUCI LA POGRADEC[5]
Să te duci la Pogradec
să bei o cafea la Guri i Kuq[6]
şi să-ţi speli ochii la Drilon
până când te trezeşti din somn pe deplin.
Să te duci la Pogradec
dimineaţa devreme, târziu, la miezul nopţii
când scârţâie o poartă şi tace o lopată
Atunci să te duci la Pogradec.
Să te duci la Pogradec
pe jos, înotând,
ca o furnică,
ca un păstrăv
La Pogradec să te duci neapărat.
Să te duci la Pogradec
cu barca, cu luntrea
aidoma lui Columb,
aidoma unui geniu.
Spre Pogradec să navighezi.
Să te duci la Pogradec
Fără viză, fără paşaport
ca şi cum ai fi o pasăre,
ca şi cum ai fi stăpân.
Aşa să te duci la Pogradec.
Să te duci la Pogradec
devreme să te duci
ca şi cum praf ai fi,
si aidoma vântului.
La Pogradec pur şi simplu să te duci.
Să te duci la Pogradec
dimineaţa devreme
ca şi cum spumă ai fi,
ca şi cum rouă ai fi.
La Pogradec uşor să te duci.
Să te duci la Pogradec
să te duci aşa cum ştii
aidoma unui plop,
la fel ca un pin.
Drept la Pogradec să te duci.
Să te duci la Pogradec
să-l străbaţi în lung şi-n lat
Să pui un buchet de crini la Mormântul Poetului[7]
(o sută de crini albi
ca o sută de ani de
singurătate).
Şi Pasăre a Cerurilor să devii.
Octombrie 1990
PSALM PENTRU SFÂNTUL NAUM
Eşti prea frumos
Ca să fii adevărat
Eşti prea păcătos
Ca să fii sfânt
Un blestem albastru
Îţi doarme în ochi
Sărmanul de mine, ce simt pentru tine
VREME REA PENTRU LIRICĂ
De atâta vreme n-am mai scris poezii
Chiar niciuna, niciuna, de ce?
Au venit vremuri grele pentru poezie
După cum grăieşte sărmanul B.B.
Aceşti călăreţi de unde au apărut:
Războiul, Ciuma, Moartea, Foamea;
Sau fuseseră tot timpul tăcuţi,
Iar eu nu-i ştiam.
Azi noapte deloc nu am dormit
Corpul şi sufletul în două s-au spart;
Oh, ochi, voi, ochii lui Afrim din foto m-au privit
De ce în pace nu mă lăsaţi?
De atâta vreme n-am mai scris poezii
Chiar niciuna, niciuna, de ce?
Au venit vremuri grele pentru poezie
Prietenul meu B. B.
1991
LUP SINGURATIC
Epilog
Voi muri într-o zi în această pădure de asfalt
Necăjit şi întristat fără vorbe şi fără voce
Voi pleca singur din Infarct-mânia
Eu, lupul singuratic AV.
EXTRAORDINAR
Trăiesc în condiţii extraordinare.
Mă aprovizionez cu mărfuri extraordinar de scumpe
Primesc o leafă extraordinar de mică
Respir un aer extraordinar de poluat.
Trăiesc într-o ţară extraordinară.
Înconjurat de oameni extraordinari
Extraordinar de liniştiţi
Extraordinar de nervoşi.
Trăiesc într-o stare extraordinară.
Am un somn extraordinar
Visez lucruri extraordinare
(un lup extraordinar de blând
şi un miel extraordinar de sângeros)
Mă comport într-o manieră extraordinară
Cu o cuminţenie extraordinară
Cu o nebunie extraordinară
Într-adevăr sunt extraordinar!
Extra-ordin-ar.
Prishtina, noiembrie 1989
ORA POLIŢIENEASCĂ
Noaptea vine încărcată cu nelinişte
Aerul ţipă: Stai pe loc!
Mâinile sus îndată!
Pe străzi poliţişti şi blindate
În spatele fiecărei uşi
patrulează teama în toate.
Paşi. Deschide! Învălmăşeală, vaiet
Din nou răni, arestări, razii
Turnătorii aleargă după pradă, ca nişte copoi
Câinii simt mirosul sângelui în toi.
Noaptea încărcată cu angoasă coboară
Vântul se potoleşte pe asfalt iară
Oraşul doarme ca un câine bătut
Latră şi-şi linge rănile …
1989
AVANT-JOC
Ne închidem devreme în casă.
Ascultăm ştiri, citim ziarele pe masă.
Croncăne ciorile pe acoperiş.
În spatele fiecărei uşi, pe furiş.
Intrăm devreme în casă.
Închidem uşa şi ne coasem gura.
Oraşul doarme parcă-ncremenit.
Cât de lung va fi acest joc, fără sfârşit?
Ne închidem devreme în casă.
Urmărim ştiri, răsfoim ziarele de pe masă.
Cei în viaţă invidează mormintele.
De un fir de aţă atârnă viaţa.
Martie 1999
CÂND SUNT OMORÂŢI POEŢII…
Când statul omoară poeţii, ce fac poeţii acelui stat?
Se împotrivesc, îi judecă pe călăi
Se întristează, într-un fel sunt în doliu
Îi spun omorului pe numele său adevărat?
Când se omoară poeţii…
Când statul omoară poeţii, ce fac poeţii acelui stat?
Tac de frică… Se bucură că ei înşişi au scăpat.
Se închid în sine, sunt necăjiţi
Beau vin roşu ca sângele lui Hristos
Îl roagă deşi sunt atei.
Când sunt omorâţi poeţii…
Garsia Lorka Osip Mandelshtam
Ismet Toto Qemal Draçini
Viktor Harra Jusuf Gërvalla
Havzi Nela Fazli Greiçevci
Şi până la cei mai tineri - Vilson şi Genc.
Când sunt omorâţi poeţii...
Chiar cerul patriei arată ca o rană în amurg
Şi din paharul cu şampanie curge sânge
Poeţii în viaţă, confraţii poeţilor ucişi,
Îi spun omorului pe numele său adevărat
Măcar cu Prietenii, dacă nu în ziar?
Când sunt omorâţi poeţii...
Când statul îşi omoară poeţii
Ce fac atunci, în clipa aceea
(Nu după douăzeci de ani)
Barzii oficiali, crema naţiunii?!
Continuă, oare, să creadă încă în realismul socialist
Şi în metafora despre primăvara lumii?!
Când statul îşi omoară poeţii, ce fac poeţii-struţi?
Îşi bagă capul în nisip, înjură arta decadentă
Călătoresc prin lume cu diurne şi onorarii de stat
Le fac cadouri iubitelor şi soţiilor
Neuitând nici jucăriile copiilor,
Iar ei, cei ucişi, zac acolo, în noroi...
Sub greutatea crimei şi a cerurilor.
29. 9. 2006
DĂ-MI OCHII TĂI, HOMER!
Dă-mi ochii tăi
Ochii tăi orbi
H
o
m
e
r
Să privesc
Drept în ochi
Propria orbire!
SCRISĂ LA ÎNTÂI IANUARIE
A venit un nou an cu aşteptări şi cătuşe.
Un an de prisos, desfrânat.
Ce să facem cu capetele care pe umeri ne apasă
Când timpul iarăşi trece fără noi neîncetat.
Posomorâtă Prishtina la răspântie de ani.
Neagră noaptea fără punct, îndelungată.
Nu avem Iarna Bătrână nici jucării de copii
Avem rafale de armă, coşmar şi o teamă moderată.
În jurul mesei fărămiţăm amintiri.
Înghiţim nicotină, coniac tare.
Ne sunt capetele pline de fum şi de gânduri:
Ne-am obişnuit, cu robia, oare?!
1. 01.1993
MOARTE, NU-S VORBE
L-au ţintit în curtea casei,
când privea cerul înnegrit de fum
sau saluta pentru ultima oară pe cel dintâi vecin.
L-au lovit în curtea propriei case
l-a nimerit un ţintaş în frunte.
Moarte curată. Nu-s vorbe!
Asta este, au spus, prima victimă.
Acesta este, au spus, primul martir.
În cel mai proaspăt războidin Balcani,
unde lunetistul e atât de cunoscut.
ZEII
Uşor e să crezi în Dumnezeu.
La Om puţin mai greu!
Oh, Doamne,
Ce se întâmplă cu noi?!
1992
__________________________________________________________
[1] O localitate kosovară, renumită pentru rezistenţa opusă actelor barbare ale armatei miloşeviciene.
[2]Denumiri albaneze de oraşe şi râuri, care se află pe teritoriul Macedoniei de astăzi.
[3]În limba albaneză, Mali i Thatë înseamnă Muntele Uscat.
[4]Lëndina e Lotëve (în albaneză), înseamnă Pajiştea Lacrimilor, loc din care pribegii albanezi porneau spre alte meleaguri ale lumii.
[5]Oraş aflat pe malul Lacului Ohrid, în Sud-estul Albaniei.
[6]Numele unui zăcământ de fier-nichel, dar şi al unui hotel-restaurant din Pogradec.
[7]Este vorba de mormânul poetului Lasgush Poradeci (1899-1987), născut la Pogradec, cel mai mare liric albanez, format în România.
__________________________________________________________
VINCA SAU POETUL “PERMANENŢELOR ALBANEZE”
Se spune că orice poezie trebuie să aibă sau muzică, sau sens. Poezia lui Agim Vinca are şi muzică, şi sens.
Rexhep Qosja
Agim Vinca - un critic renumit al poeziei, al cărui vers este ancorat puternic în ţărâna locului de naştere şi al copilăriei sale.
Robert Elsie
Poezia lui Agim Vinca îmbogăţeşte poezia albaneză din Kosova.
Alexandre Zotos
Agim Vinca este un poet talentat, care tinde către versul alb şi ritmurile puternice... Simţindu-se un cetăţean al lumii şi trăindu-şi profund problemele ei, Vinca este totodată foarte naţional. Mândru de rădăcinile străvechi ale propriului neam şi ale istoriei sale glorioase, el îi dedică o mulţime de versuri tocmai acestei teme.
Gertruda Ejntrej
Ca poet, Vinca şi-a creat propriul stil. Poeziile sale, din mai multe puncte de vedere se deosebesc de cele aparţinând altor poeţi. El cultivă mai ales o poezie meditativă, inspirată de viaţa sa personală, precum şi de tragismul istoric prin care a trecut poporul albanez... Vinca cunoaşte bine curentele poeziei naţionale şi universale. Acesta este motivul pentru care le dă poeziilor sale un sens universal.
Din Mehmeti
Vatra principală în care se oglindesc ideile creaţiei poetice a lui Agim Vinca, este locul său de naştere. Aceasta este o caracteristică importantă, nu numai al creaţiei sale, ci şi a altor personalităţi poetice, deoarece se ştie că toate marile iubiri, care le încălzesc inimile, îşi au originea tocmai acolo, în mica iubire pentru casă, pentru satul natal, pentru locul de naştere. Deşi motivele poeziei lui Agim Vinca curg din acelaşi izvor de inspiraţie, tratarea lor este totdeauna proaspătă, mereu variată. Pe acest poet îl distinge înalta sensibilitate faţă de fenomenele importante ale vieţii, pe care le vezi exprimate chiar şi în înfăţişările obişnuite ale ei .
Ndue Zef Toma (1978)
Pe poetul şi criticul Agim Vinca nu-l cunosc de puţin timp. În patru cărţi ale sale numele meu figurează ca redactor. În privinţa anumitor probleme am avut opinii difeite. Curajul său l-am văzut şi ca pe o mândrie naţională... În poezia Decăderea lui Enver Hodja, Agim Vinca a prins un moment care nu va mai fi repetat în Ţara Vulturilor... Deşi contestată în momentul în care fusese scrisă şi publicată, eu am citit-o altfel decât cei care au reacţionat. Ea nu preamăreşte pe cineva. Este o revoltă care poate fi citită şi ca o deazamăgire. Poetul nu este de partea dictaturii. Prin figura lui Hodja, el se eliberează de un mit, pe care până ieri am crezut că era o realitate... Într-adevăr, Vinca, ca poet şi intelectual, îşi exprimă opinia despre ceva ce era în curs de a apune....
Ali Podrimja
Creaţia lui Agim Vinca, în poezia care se cultivă în momentul de faţă în Kosova, vine cu propria voce, are căldură şi originalitate.
Sazan Goliku
Agim Vinca este unul dintre acei poeţi care se situează înlăuntru, faţă în faţă şi totodată alături de obiectul poetic, neavând ca scop în sine ascunderea acestuia, ci creând o armonie între ceea ce dezvăluie şi ceea ce trăieşte.
Natasha Lako
